Până acum relația mea cu opera lui Cormac McCarthy a fost cam așa: mai întâi vedeam filmul și apoi citeam cartea, care a stat la baza producției respective.

Până acum relația mea cu opera lui Cormac McCarthy a fost cam așa: mai întâi vedeam filmul și apoi citeam cartea, care a stat la baza producției respective.
Să citesc Copilul Domnului a fost o experiență tare ciudată. Ca atunci când treci pe lângă locul unui înfiorător accident auto. Nu vrei să te uiți, dar nu te poți abține să n-o faci. Cam așa am pățit eu cu această carte: nu mai voiam să aflu ce face personajul principal, dar nu mă puteam abține să dau pagina.