Ce cărţi mi-au adus în bibliotecă Moş Crăciun şi Moş Nicolae!

A trecut ceva timp de când Moş Nicolae şi Moş Crăciun au fost pe la anaarecarti.ro, dar ecourile vizitelor încă nu s-au stins. Să fim serioşi, e trecut de mijlocul lunii ianuarie şi noi nici măcar nu am strâns bradul de cărţi, ce să mai vorbim!

Prin urmare, în ciuda sprâncenelor ridicate ale lui Oliver, colegul de blog, nu mi se pare deloc, dar deloc târziu să discutăm puţin despre cărţile pe care mi le-au adus Moşii. Şi care, prin acea vrajă pe care numai cei doi “M” o cunosc, sunt exact cele pe care mi le-am dorit 🙂 !

Prin urmare, într-o ordine oarecare:

“Acum ne despărţim” de Truman Capote

După ce am citit tulburătoarea povestire a lui Capote, “O amintire de Crăciun” (a cărei “recenzie” o ai AICI), am luat decizia să deţin în biblioteca personală toată nuvelistica lui. Iar unul dintre cei doi “M” (recunosc, nu mai ştiu care 🙁 ) mi-a adus volumul de faţă, care este, în primul rând, o comoară istorică. Căci cele 14 proze scurte pe care le conţine au fost găsite abia acum câţiva ani în arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York. Îţi dai seama ce descoperire a fost aceasta?!!! În plus, povestirile au început să fie scrise de Capote pe vremea când era doar un băiat de 11 ani din Monroeville, Alabama, prin urmare specialiştii consideră că, după ce începi să le citeşti, asişti practic la naşterea unei legende a literaturii americane. SUPERB!

Cum promovează cartea editura Art:

“Toate aceste mici bijuterii fac apel la compasiunea și la emoțiile cititorului. Capote a fost întotdeauna atras de outsideri — femei, copii, afro-americani, săraci — deoarece, înțelegem acum, așa s-a simțit și el încă din copilărie. Detectăm în aceste povestiri semnele precoce ale geniului lui Capote de a crea personaje memorabile, complexe și chinuite. Veți găsi aici povești despre crimă și violență, despre rasism și nedreptate, dar și despre tandrețe și generozitate, despre înțelepciune și miracole.”

“Sărutul pictat” de Elizabeth Hickey

Dacă ai mai trecut pe la noi, probabil că ştii deja că unul dintre pictorii mei preferaţi este Gustav Klimt. Rafturile dedicate artei din biblioteca personală sunt pline de albume cu tablourile lui pe care le analizez cu atenţie ca o profană ce mă aflu 🙂 , deţin căni, tăvi şi lumânări imprimate cu picturile lui, iar piesa de rezistenţă este… aşternutul cu “Sărutul“ care a făcut furori pe paginile noastre de Facebook şi de Instagram 🙂 .

Prin urmare, când am auzit că a fost tradus în limba română un roman care are la bază povestea de dragoste dintre pictorul austriac şi femeia care a pozat pentru capodopera “Sărutul“, n-am stat la discuţie: trebuia să-l am. Vreau să ştiu TOTUL despre muza secretă a lui Klimt!

Apoi, m-am sucit! O perioadă m-am ţinut departe de el din motive care au rămas un mister până şi pentru mine! Pentru ca într-o dimineaţă să mă trezesc disperată: dacă se epuizează din librării şi eu nu am apucat să mi-l iau?!!!!

(Nu se epuizase.)

Cum promovează cartea editura Nemira:

Tulburătoarea poveste de iubire dintre pictorul vienez Gustav Klimt și Emilie Flöge, femeia care a pozat pentru capodopera Sărutul și al cărei nume artistul l-a șoptit cu ultima suflare, pe patul de moarte.

Viena, 1886. Un oraș al cafenelelor elegante, al operei și al unei comunități artistice în plină efervescență. Emilie, de numai 12 ani, cunoaște un pictor fermecător, dar controversat. Angajat de tatăl ei ca să-i dea lecții de desen, Klimt îi prezintă lui Emilie lumea boemă a artiștilor, a modelelor senzuale și a bogaților decadenți, care deopotrivă o înspăimântă și o fascinează.

Pe măsură ce Emilie crește și devine o creatoare de modă faimoasă, povestea de dragoste se transformă într-o poveste despre artă, din care se naște unul dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite tablouri din istorie: Sărutul lui Klimt.

„O meditație despre artă și artificial. Misterul lui Klimt scos în relief mai frumos ca niciodată.“ – The New York Times

„Un limbaj senzual, bogat și foarte expresiv.“ – Publishers Weekly

„Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor” de Olga Tokarczuk

Relaţia mea de love & hate cu Nobelul pentru Literatură este una de durată şi are la bază o condiţie simplă: trebuie să citesc cel puţin o operă a unui premiant, indiferent cât de supărată sunt că i-a furat titlul (a nu ştiu câta oară) etern-favoritului-meu, Murakami.

Pe Olga Tokarczuk (al cărei nume se pronunţă cu totul altfel decât îmi imaginasem eu 🙂 )  o privesc însă cu ceva mai multă bunăvoinţă – şi nu doar dintr-un vag spirit feminist, ci mai ales pentru că până la aprecierea supremă în lumea scriitorilor pe care a primit-o în 2018, autoarea poloneză a mai bifat şi Booker Prize, în care eu am mare încredere.

Cum promovează cartea editura Polirom:

Într-un cătun de la graniţa Poloniei cu Cehia, unde trăiesc aproape izolaţi de lume un grup de localnici şi câţiva proprietari ai unor case de vacanţă, are loc o serie de crime. Victimele se dovedesc a fi vânători pasionaţi, iar dacă e să ascultăm opinia bătrînei doamne Duszejko, a cărei voce spune întreaga poveste, animalele sălbatice nu sunt tocmai străine de crime. Însă doamna Duszejko, o apărătoare a animalelor, e ea însăşi un personaj ciudat: profesoară de engleză pensionară, pasionată de astrologie şi, în acelaşi timp, de poezia lui William Blake, ale cărui versuri apocaliptice apar ca un laitmotiv în întregul volum. Intriga poliţistă şi atmosfera mistică şi misterioasă sunt ţesute pe un decor contemporan familiar, cel al lumii postcomuniste din Europa de Est, o lume coruptă, obsedată de bani şi de prestigiu social. Nu lipsită de o doză de umor şi ironie insinuată abil, Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor este un nou tur de forţă al remarcabilei prozatoare poloneze.

„Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor etalează din plin calităţile care au făcut ca Olga Tokarczuk să devină o prezenţă atît de remarcabilă în literatura contemporană… Este un amalgam uluitor de roman poliţist, comedie şi tratat politic, scris de o femeie a cărei inteligenţă extraordinară se îmbină cu o sensibilitate anarhică.” (The Guardian)

„Olga Tokarczuk se dovedeşte încă o dată o maestră a «romanului problematic», elaborând ceva ce este, concomitent, o poveste captivantă, un eseu echilibrat şi un manifest îndîrjit.” (World Literature Today)

„Tokarczuk este unul dintre cei mai îndrăzneţi şi mai originali scriitori din Europa…” (Los Angeles Review of Books)

„Tokarczuk se numără printre cei câţiva romancieri reprezentativi ai Europei ultimului sfert de secol.” (The Economist)

“Insula sfârşitului timpului” de Javier Gonzalez

Amestecă în descrierea unei cărţi o biserică, o sculptură, un manuscris medieval şi câteva rămăşiţe umane mumificate şi poţi fi sigur că eu voi da cu uşa librăriei de perete (sau, mă rog, cu tastatura în perioada pandemiei) ca să mi-o cumpăr. Moş Crăciun şi Moş Nicolae m-au scutit însă de acest efort, mulţumesc foarte mult 🙂 .

Detalii despre autor, ce şi cum scrie, să nu mă întrebi că nu cunosc. Îţi propun să riscăm puţin, să trăim şi noi mai palpitant… aşa!

Cum promovează cartea editura Rao:  

O insulă fermecată care ascunde marile enigme legate de tema timpului.

În spatele zidului fals al unei biserici aflate în restaurare, apar
sculptura unei fecioare, un manuscris ciudat, ramaşiţele mumificate ale
unui calugar şi o presupusa pană de înger. Studiul manuscrisului, o
ipotetică falsificare a unui text medieval din secolul al VI-lea,
Navigatio Sancti Brendani abbatis, lansează concluzii pe care ştiinţa nu
le poate explica şi care pot schimba istoria umanităţii şi conceptul pe
care îl avem despre timp.

“Povestea unei familii perfecte” de Rosa Ventrella 

Hmmm, recunosc că mă uit tare nedumerită la titlul de mai sus… Nu reuşesc să-mi amintesc deloc de ce mi l-am dorit în bibliotecă! Dar văd că pe copertă scrie că avem de-a face cu „Noul miracol literar italian.” De asemenea, se subliniază (cu spaimă, mi se pare 🙂 ) că “Nu, Rosa Ventrella nu este o copie palidă a Elenei Ferrante”. Ceea ce mă încurcă şi mai tare, căci nu ştiu dacă aspectul trebuie să mă bucure sau să mă îngrozească având în vedere că nici eu, nici Maria nu suntem cele mai mari admiratoare ale autoarei “Tetralogiei napolitane” (vezi AICI recenzia scrisă de colega de blog, cu care sunt 100% de acord).

Lasă că mă lămuresc eu când îi va veni rândul la citit.

Cum promovează cartea editura Polirom:  

Povestea începe în Italia anilor ’80, în cartierul vechi al oraşului Bari, înconjurat de ape, unde străduţele alcătuiesc adevărate labirinturi, o lume cufundată în violenţă. Protagonista este Maria, o fată micuţă şi cu pielea închisă la culoare, cu gura mare şi ochi orientali strălucind ca nişte vîrfuri de ac şi un fel de a fi răzvrătit şi obraznic care i-a adus porecla „Soirău”. Mama ei e o femeie blîndă şi supusă, iar tatăl, Antonio, zis şi Tony Curtis (cu care seamănă izbitor), e un bărbat violent, autoritar, de meserie pescar. Maria creşte alături de cei doi fraţi ai ei, Giuseppe şi Vincenzo, şi învaţă că sub masca violentă a tatălui ei se ascunde o tandreţe pe care doar ea i-o poate vedea cîteodată. Singurul lucru de care se agaţă în viaţă e prietenia cu Michele, care provine dintr-o familie infamă şi de care tatăl ei îi interzice să se apropie. Odată deveniţi adulţi, cei doi descoperă că ceea ce îi leagă e mai mult decît un sentiment fratern. O dragoste imposibilă, dar care îi apără de duşmănia lumii viciate care-i înconjoară.

„Roman de formare, de dragoste, odă a prieteniei, sondare psihologică a unui mediu pe cît de sărac şi de violent, pe atît de bogat în tandreţe şi umanitate. Nu, Rosa Ventrella nu este o copie palidă a Elenei Ferrante.” (Le Parisien)

„Povestea prieteniei dintre doi copii, Maria şi Michele, o prietenie care îi protejează de violenţa din cartierul în care trăiesc şi de loviturile vieţii. Un succes internaţional.” (la Repubblica)

„O realitate atemporală. O scriitură aspră, antrenantă şi evocatoare. O descriere dramatică a vieţii dure din sudul Italiei care aminteşte de filmele neorealiste.” (Corriere della Sera)

Dacă vreuna dintre cărţi îţi face şi ţie cu ochiul, le poţi cumpăra online, după cum urmează:

“Acum ne despărţim” de Truman Capote – de AICI, de AICI sau de AICI

“Sărutul pictat” de Elizabeth Hickey – de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

„Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor” de Olga Tokarczuk – de AICI, de AICI sau de AICI

“Insula sfârşitului timpului” de Javier Gonzalez – de AICI, de AICI sau de AICI

“Povestea unei familii perfecte” de Rosa Ventrella – de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI