Autor: Stephen Graham Jones
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Litera
Anul apariției: 2025
Traducere: Bogdan Perdivară
„Singurii indieni buni” este prezentat ca fiind un roman horror. Acum, că am terminat de citit cartea, pot spune că nu este atât de horror pe cât mă așteptam, în schimb este foarte sângeroasă, brutală și deranjantă. De obicei, în filmele inspirate de diverse romane, se adaugă scene violente pentru a mări impactul poveștii. Ei bine, această problemă nu există la „Singurii indieni buni”. La o posibilă viitoare ecranizare, sunt sigur că regizorul și scenaristul vor renunța la paragrafe întregi din roman, deoarece sunt prea dure – unde „dur” este un cuvânt tare modest pentru ce se întâmplă în carte.
Singurii indieni buni este dificil de citit, dar imposibil de uitat
Pentru mine, „Singurii indieni buni”a fost un roman dificil din cauza faptului că scriitura mi s-a părut foarte greoaie. Au existat momente când a trebuit să recitesc paragrafe întregi, deoarece nu înțelegeam cum și de ce se întâmplă anumite lucruri. În plus, cartea este scrisă la persoana a treia, apoi brusc în același paragraf trece la persoana a doua. Iar chestia asta se întâmplă destul de des, lucru care este destul de deranjant.
Să nu fiu înțeles greșit, traducerea lui Bogdan Perdivară este, ca de obicei, excelentă. Numai că Stephen Graham Jones a scris într-un fel foarte complicat și complet neobișnuit pentru mine, ca să nu zic haotic. Dar am înțeles că acesta este stilul lui, așa că am strâns din dinți și am citit mai departe.
Păcatul din trecut și o răzbunare neobișnuită
Cartea se ocupă de patru indieni din comunitatea Blackfeet / Picior Negru. Aceștia, cu zece ani în urmă, au vânat și măcelărit o turmă de cerbi aflată într-o zonă protejată, în care vânătoarea era interzisă. Printre animalele ucise se afla și o căprioară gestantă.
Acum, spiritul acesteia a intrat cumva în lumea noastră (iar modul în care face asta este terifiant) și a început să-i vâneze pe cei patru pentru a-i ucide. Răzbunarea nu se limitează numai la ucigași, ci și la rudele sau… la animalele de companie ale acestora.
Anti-Bambi: Un monstru sângeros și de neoprit
Acum, eu, când mă gândesc la o ciută/ căprioară/ cerboaică, primul lucru care îmi vine în minte este Bambi. Când am citit prima dată prezentarea acestui roman, undeva prin 2020, nu puteam să-mi imaginez cum Bambi ar putea să omoare pe cineva. Cu ce să omoare? Cu prea multă drăgălășenie? Cu prea multă delicatețe sau blândețe? Cu năsucul umed și cald? Ei bine, spiritul răzbunător din această carte nu este deloc Bambi! De fapt, este anti-Bambi 100% și își folosește foarte eficient și sângeros toate copitele și coarnele din dotare.
Rasism, sărăcie și supraviețuire în America indigenă
În afară de această răzbunare, cartea include momente din viața de zi cu zi a indienilor, care nu este deloc ușoară. Au mari probleme economice iar sărăcia este peste tot. Rasismul și prejudecățile albilor se întâlnesc în fiecare glumă, sfat, discuție banală sau pur și simplu într-o privire aparent nevinovată.
Nu este o existență deloc confortabilă, motiv pentru care doi dintre cei patru aleg să părăsească rezervația. Numai că, dincolo de gard, realitatea este la fel de dură: tot sunt considerați cetățeni de mâna a doua sau a treia. Din fericire, lucrurile care îi ajută sunt relațiile de prietenie, de camaraderie și de iubire cu cei asemenea lor. Numai că acum toate devin neputincioase în fața furiei spiritului aflat pe urmele lor.
Concluzie: Merită să citești „Singurii indieni buni”?
„Singurii indieni buni” spune o poveste bună, întunecată, dură și violentă. O poveste cu rădăcini în miturile și folclorul indienilor din Statele Unite și în care răzbunarea, prietenia, tradițiile și familia se află în prim-plan. Deși nu este o lectură ușoară sau confortabilă, romanul mi-a plăcut și îl recomand celor pasionați de literatura horror și supranatural.
P.S. 1: Anul acesta a apărut și continuarea acestui roman, intitulată „Off the Reservation”.
P.S. 2: În momentul scrierii acestei recenzii, pe siteul goodreads.com, cartea are 3,5 stele, 128.207 de evaluări și 20.714 de recenzii.
