Autor: Agustina Bazterrica
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2023
Traducere: Marin Mălaicu‑Hondrari
De fiecare dată când deschid o carte, vreau ca în interior să descopăr o poveste nemaicitită, nemaiauzită, nemaivăzută, nemaiîntâlnită și nemaiimaginată. Ceva nou-nouț! Și uneori chiar primesc ceea ce îmi doresc. Iar alteori, mult mai rar – din fericire, primesc mult mai mult decât mi-am dorit vreodată. ʺNoi, carnivoriiʺ intră în cea de-a doua categorie.
ʺNoi, carnivoriiʺ este ultimul volum citit în 2023 și rapid de tot, de la primele două pagini, i-am acordat titlul de ʺCea mai șocantă carte a anuluiʺ! De mult nu am citit ceva atât de deranjant, de terifiant. Și, lucrul cel mai înfiorător!, atât de real încât să am sentimentul că mâine e posibil să se întâmple așa ceva. Cartea poate sta cu ușurință lângă ʺPovestea slujitoareiʺ a lui Margaret Atwood (recenzia AICI) și ʺPilda semănătoruluiʺ de Octavia E. Butler (recenzia AICI). Toate au aceeași atmosferă sumbră, lipsită de orice fel de speranță. Toate descriu un viitor întunecat și incredibil de plauzibil.
În ʺNoi, carnivoriiʺ omenirea tocmai a trecut printr-o grea încercare. Un virus mortal și fără tratament a infectat absolut toate animalele și le-a făcut otrăvitoare pentru oameni. Acest lucru a dus la exterminarea fără milă a tuturor speciilor de animale. Urmarea? O lipsă accentuată a cărnii pe întreaga planetă. Însă după o perioadă în care cadavrele proaspete sau oamenii străzii au început să dispară, reapărând pe post de fripturi în restaurantele de lux, omenirea a luat o decizie incredibilă: carnea umană, denumită oficial carne specială, poate și trebuie să fie consumată pentru a asigura supraviețuirea speciei.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Carnivorii, condamnați la… canibalism
Așa a devenit canibalismul, deși nimeni nu folosește acest cuvânt, literă de lege. Și astfel au apărut crescătoriile și fermele de oameni – bărbați, femei și copii, toți crescuți artificial, în care toate regulile și principiile privind creșterea și sacrificarea animalelor au devenit regulile și principiile privind creșterea și sacrificarea oamenilor. Totodată, a devenit legală vânătoarea de oameni și consumarea acestora, cu condiția ca victima să fie de acord. Și erau destule…
(Apropo, singurul lucru care m-a făcut să zâmbesc în toate cele 235 de pagini ale cărții a fost faptul că la pagina 160 se specifică negru pe alb că vânătoarea de oameni este interzisă în România! Ai zâmbit si tu?)
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
În această lume de coșmar, trăiește Marcos, director adjunct și angajatul de bază al unui abator. Acesta încercă să supraviețuiască tuturor tragediilor care îi domină existența. Copilul nou-născut i-a murit, soția l-a părăsit imediat după deces, iar tatăl său își trăiește ultimele zile într-un azil. În timp ce încearcă să-și ducă la bun sfârșit activitățile zilnice de la abator, bărbatul primește un cadou de la un furnizor: o femelă, cu carne din categoria premium, cu care să facă ce vrea și cum vrea din punct de vedere gastronomic. Numai că Marcos face ceva ce nimeni nu se aștepta – o cruță și… Ce se întâmplă mai încolo trebuie să citiți… Sfârșitul cărții, imposibil de prevăzut sau de ghicit, vă va lăsa cu siguranță cu gura căscată și complet îngroziți… Eu așa am fost!!!
Cartea e plină de momente ʺNimeni nu-și poate imagina o asemenea grozăvie îngrozitoareʺ
Deși este plină de momente ʺNimeni nu-și poate imagina o asemenea grozăvie îngrozitoareʺ, există două capitole mai greu de digerat, ca să zic așa. Primul este cel în care Marcos își prezintă abatorul câtorva posibili viitori angajați. Modul în care sunt prezentate camerele și activitățile ce au loc acolo pare destul de nevinovat… până când realizezi că în loc de vite, cei care vor fi uciși sunt oameni și asta numai pentru a ajunge pe post de frigănele în farfuria unui alt om. Este un coșmar literar de care te desprinzi cu greu.
Al doilea este capitolul în care cineva încearcă să justifice experimentele pe care le desfășoară pe oameni… Sunt niște pagini cu niște imagini atât de deranjante, de cutremurătoare încât a trebuit să fac o pauză pentru a-mi face curaj să citesc mai departe. Și nu! Acest roman nu este semnat de Stephen King, regele horror-ului modern! Ci de Agustina Bazterrica, pe care chiar nu vreau să o întâlnesc în vreun restaurant sau fast-food!
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
ʺNoi, carnivoriiʺ este un roman brutal
Cartea nu are personaje pozitive sau negative. În ea nu există un bine sau un rău clar definite, nu există zone de alb sau de negru. Totul este într-un gri atotputernic care domină fiecare acțiune a unei omeniri dornice să supraviețuiască cu orice preț. În această lume, Marcos părea inițial un tip care încearcă să se împace cu jobul lui, cu tragediile suferite, cu oamenii cărora nu le pasă de unde vine carnea din farfurie și cu cadoul primit și cu încă nu știe ce să facă… Numai că el doar pare, pentru că… vezi sfârșitul cărții…
ʺNoi, carnivoriiʺ este un roman brutal, dar foarte curajos. Agustina Bazterrica își tratează personajele, dar și cititorii fără milă, fără menajamente, fără să-i pese de sentimentele și părerile acestora. Iar dacă am crezut că poate exagerez eu, sfârșitul mi-a arătat că nu mă înșel deloc… (Știu că am menționat sfârșitul cărții de câteva ori… dar m-a surprins atât de mult încât nu pot să nu-l pomenesc iar și iar!).
La final, când am închis această carte am realizat două lucruri. Primul – viitorul descris în ea este foarte posibil și cumva deranjant de apropiat. Poate chiar mâine! Al doilea – există o întrebare la care încă nu am răspuns: Ce aș face eu dacă aș trăi în acea lume?
