Autor: Joe Abercrombie
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2023
Traducere: Ruxandra Toma
În cariera mea de cititor de fantasy, am citit câteva romane de Joe Abercrombie. Mi-au plăcut în special cele din ʺPrima legeʺ, trilogia prin care am făcut cunoștință cu acest scriitor și a cărei recenzie o poți citi AICI. Așa că noua serie ʺVeacul nebunieiʺ – cu al ei prim volum ʺUn strop de urăʺ – nu avea cum să mă lase indiferent.
Cu toate acestea, când am decis să citesc ʺUn strop de urăʺ, mi-am zis: ʺO, nu… Iar o cărămidă uriașă scrisă mărunt de tot!ʺ. Însă ceea ce am uitat – și Joe Abercrombie s-a dovedit suficient de amabil să-mi arate pe măsură ce devoram ʺUn strop de urăʺ – a fost că aventurile descrise sunt atât de mari și grandioase încât nu pot să fie cuprinse în doar 200-300 de pagini. Universul clădit este atât de real și de viu încât ar fi fost un păcat de moarte să fie sugrumat în doar 200-300 de pagini. Așa că din partea mea: să curgă cerneala cât mai mult!
Un strop de ură începe cu… șase pagini pe care sunt înșirate toate personajele care apar în carte. 78 de nume
Apoi am deschis cartea și am dat peste șase pagini pe care sunt înșirate toate personajele care apar în carte. 78 de nume. Și iar mi-am zis: ʺO, nu… sunt prea bătrân să mai am răbdare cu atâtea personajeʺ. Însă ceea ce am uitat – și Joe s-a dovedit suficient de amabil să-mi arate pe măsură ce devoram ʺUn strop de urăʺ – a fost că toți eroii săi, principali, secundari și restul, sunt atât de vii, au o personalitate atât de clar definită și de puternică încât nu există nicio șansă să uiți cine sunt, ce vor, de unde vin și unde se duc.
Nu mai zic că trecând în revistă lista de personaje, câteva mi-au atras atenția deoarece le mai întâlnisem în seria ʺPrima legeʺ sau în celelalte romane ale lui Abercrombie apărute la noi, ʺEroiiʺ și ʺDulce răzbunareʺ. Și, deși preferatul meu Logan Nouă, supranumit și Sângerosul Nouă, este doar menționat cu foarte multă teamă de către personaje, am fost încântat să văd scris negru pe alb Caul Fiori-îți-dau… Mi-a plăcut numele acesta din prima clipă în care l-am întâlnit. Și nu, nu, nu… fiorii respectivi nu sunt deloc romantici! Din contră…
Îmi este foarte greu să redau în câteva cuvinte acțiunea acestei cărți. Aș vrea să enumăr tot ce se întâmplă, să prezint toate personajele, dar sunt sigur că aș include prea multe spoilere, lucru pe care îl urăsc. Așa că o să las editura Nemira să lucreze pentru mine… Zi-le Nemira!
Cum promovează Nemira Un strop de ură
ʺEpoca mașinilor tocmai a început, dar veacul magiei refuză să piară… Primul volum al trilogiei VEACUL NEBUNIEI ne poartă în viitorul lumii descrise în PRIMA LEGE. În Adua a început o adevărată revoluție industrială, totul pare să se schimbe, dar vechile dușmănii cer încă răzbunare.
Nordul se pregătește să invadeze din nou Englia. Leo dan Brock luptă să câștige faima și victoria în lupta împotriva năvălitorilor. Din păcate, nestatornicul prinț Orso, fiul regelui Jezal, se pricepe să dezamăgească, nu să-și respecte promisiunile.
Savine dan Glokta, fiica celui mai temut om din Uniune, o investitoare celebră, plănuiește să ajungă în vârful piramidei sociale. Indiferent de mijloacele pe care va fi silită să le folosească pentru a-și atinge scopurile. Revolta amenință echilibrul fragil din Englia, iar puterile magice ale unora dintre locuitori riscă să destabilizeze și mai mult o societate deloc armonioasă.ʺ
Părerea mea
Cam despre asta este vorba, în linii foarte, foarte, foarte mari, pentru că sunt foarte, foarte, foarte multe lucruri importante care au loc și nici măcar nu sunt menționate mai sus… Oricum ca să nu fie nici un dubiu legat de această carte, oricine vrea să o citească trebuie să știe că în ea este vorba despre:
- un război, cu tot ce înseamnă el – violență, moarte, durere
- o revoluție, cu tot ce înseamnă ea – violență, moarte, durere
- o poveste de dragoste, care se termină mizerabil
- o idilă romantică, care se termină la fel de mizerabil
- puțină, puțină magie, care având în vedere cele enumerate mai sus, nu cred că o să aducă nicio rază de soare în viața celor care sunt atinși de ea.
Pe cuvânt că atunci când am terminat ʺUn strop de urăʺ, am ajuns la concluzia că Abercrombie și-a obișnuit toate personajele să îndure tot ce e mai rău, pentru a ajunge să considere un rău simplu drept un lucru bun. Dar cu toate necazurile pe care le îndură, cu toate nenorocirile prin care trec, cu toate ghinioanele de care au parte, personajele lui Abercrombie au un umor sec incredibil de amuzant, fiind totodată de un cinism greu de îndurat dacă ești ținta lui.
Apariția unui cuvânt cu totul neașteptat
Cartea este minunat scrisă și, mai ales, tradusă. M-am simțit bine când am citit-o și cred că și traducătoarea s-a simțit la fel. Limbajul personajelor, pozitive și negative, e atât de colorat și de lipsit de prejudecăți la adresa celor din jur încât o persoană mai rușinoasă s-ar putea simți lezată după ce va termina primul capitol. Nu mai zic de apariția neașteptată a cuvântului ʺpuțiflenderʺ și a pluralului său – ʺpuțiflenderiʺ! Spre rușinea mea, este prima dată când m-am întâlnit cu el. Așa că am dat o căutare în Dex unde… nu există. De fapt, cred că Dex-ul nici măcar nu este pregătit să includă definiția acestuia. Dar ʺUn strop de urăʺ de Joe Abercrombie este mai mult decât fericit să-i fie gazdă!
ʺUn strop de urăʺ face cinste genului grimdark fantasy. Este o carte în care cei care supraviețuiesc luptelor nu sunt eroii, ci lașii și trădătorii. O carte fără cavaleri politicoși și gata să salveze domnițele în primejdie, ci cu mercenari și soldați dornici să violeze și să omoare domnițele respective și nu neapărat în această ordine. O carte în care războiul, deși nu este ceva fără de care să nu se poată trăi, este dorit de toată lumea, indiferent că sunt bărbați sau femei. O carte în care mila nu există, iar omenia este în pauză de masă. O carte în care lăcomia de a avea cât mai mult și dorința de a deține puterea absolută fac să dispară orice urmă de compasiune față de cei din jur. Pe scurt… O carte minunată!
