“Jumătate de rege (Marea sfărâmată 1)” de Joe Abercrombie – Ana are carti!

“Jumătate de rege (Marea sfărâmată 1)” de Joe Abercrombie

Cu “Jumătate de rege”, Joe Abercrombie intră alături de Isaac Asimov, Philip K. Dick, Stephen King şi Lee Child în rândul scriitorilor ale căror cărţi le cumpăr fără să mă intereseze sau să ştiu ceva despre subiectul acestora, deoarece sunt sigur că or să-mi placă. Dacă pentru cei patru a fost nevoie de ceva timp până când au devenit scriitorii mei preferaţi, lui Abercrombie i-au fost necesare doar trei cărţi. Nu ştiu ce vă spune acest lucru, dar pentru mine este mare lucru…

Revenind la cartea de faţă, acum că am terminat-o, pot să spun că este mult mai liniştită, ca acțiune și limbaj, decât trilogia “Prima lege”. De data aceasta nu mai avem de-a face cu o odisee sângeroasă ce urmăreşte salvarea unei naţiuni, ci cu maturizarea unui puşti care trece prin multe, simte şi mai multe direct pe pielea lui și ajunge în final să se transforme într-un bărbat hotărât, dispus să facă orice, absolut orice, pentru a-şi îndeplini cea mai fierbinte dorinţă, răzbunarea.

Spre deosebire de G.R.R. Martin, regele neîncoronat al fantasy-ului, a cărui serie “Cântec de gheaţă şi foc” se întinde pe mii de pagini, cu zeci de personaje, cu o intrigă care ocupă sute de capitole, Joe Abercrombie scrie într-un stil fast and furios, fără să piardă timpul și fără să privească în urmă. Adică? Pai, în primul capitol facem cunoştinţă cu Yarvi, un prinţ ce visează la o viaţă liniştită de preot, care află că a devenit rege, deşi era ultimul lucru pe care și-l dorea. Apoi, puștiul pleacă să-și răzbune tatăl, se pomenește trădat de unchiul său care încearcă să-l omoare, scapă cu greu, este făcut sclav şi ajunge să vâslească în lanţuri pe un vas… Acesta este stilul cărţii: ești tot timpul în tensiune, practic în fiecare capitol se întâmplă ceva, şi aşa continuă până la sfârşit… Şi ce sfârşit!!!

Trebuie să-ţi spune de pe acum că Yarvi este unul dintre dintre cele mai tari personaje întâlnite de mine în ultimul timp. Dacă la început, din cauza infirmității sale (are o singură mână bună) și a faptului că vrea să fie doar un preot, este umilit discret de către curteni şi făţiş de către tată, pe parcursul romanului ajunge să-şi accepte defectul şi folosindu-se de singura armă pe care o are la dispoziţie – mintea, începe să se impună în faţa celorlalţi. Dintr-un adolescent speriat, naiv şi neajutorat se transformă cu fiecare pagină într-un bărbat capabil să flateze, să comploteze, să ucidă, să înşele, să otrăvească, să mintă, să înjunghie pe la spate, să profite de orice slăbiciune, să manipuleze, dispus să sacrifice vieţile a sute de oameni şi să-şi dezamăgească prietenii doar pentru a şti că s-a răzbunat. Cu toate acestea, Yarvi nu este un personaj negativ, dar nici pozitiv, nu e un villan, dar nici un erou. Este un om obişnuit pus într-o situaţie extremă, iar singura cale de a scăpa cu viaţă din ea este să-și dezvolte instinctul de ucigaș și să calce pe cadavrele celor din jur, duşmani sau prieteni.

Că veni vorba de prieteni… Așa cum am constatat și în trilogia “Prima lege”, Joe Abercrombie este un specialist în a alcătui în jurul eroului o gașcă de personaje unul și unul, iar cele din “Jumătate de rege” nu sunt o excepție. Astfel, tânăra Sumael, care nu vrea decât să navigheze, brutarul Jaud, al cărui vis este să se întoarcă acasă, spadasinul Nimic, care consideră că oțelul sabiei este răspunsul perfect pentru orice întrebare, sclavul Ankran, care are nevoie de bani pentru a-și salva soția și copilul, și arcașul Rulf, un mercenar trecut prin multe, sunt când amuzanți, când cinici, când indiferenți, când gata de sacrificiu și, deși inițial nu m-au interesat prea mult, acum nu pot să-mi imaginez cartea fără ei. Iar Nimic e genial: deși este cel mai sângeros personaj din carte, este și cel mai amuzat… Dar și cel mai nebun…

“Jumătate de rege” nu revoluționează literatura fantasy și nu creează noi tendințe în acest gen de literatură. Este o poveste captivantă, concentrată pe acțiune și FOARTE scurtă, în care fiecare cuvânt așternut pe hârtie înseamnă ceva și are rostul lui. Joe Abercrombie nu bate câmpii, nu apelează la descrieri inutile, nu introduce personaje numai ca să mărească numărul de pagini în mod gratuit și nu complică acțiunea doar pentru că poate. În “Jumătate de rege” totul este concis, direct și la obiect. Așa cum trebuie să fie…

P.S. Deoarece Nemira a renunțat la harta de la începutul cărții, am căutat pe net și am găsit una (sursa)! Plimbare plăcută!

jumatate de rege - harta

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

După ce am terminat trilogia “Prima lege” (găseşti recenzia AICI), am dorit să citesc TOT ce a scris Joe Abercrombie. Singura altă carte publicată, deocamdată, în România este “Jumătate de rege” pe care am cumpărat-o fără nici o reţinere. Nu m-a interesat subiectul sau personajele, dacă e plină de violență sau de idile fierbinți, dacă conține poze sau numai poezii, dacă e o carte de colorat sau de bucate… Nu! A fost suficient să văd scris pe copertă “Joe Abercrombie” și banii mi-au părăsit portofelul…

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate