Cărțile cu rețete vechi m-au atras întotdeauna, iar volumul intitulat “Rețetele Herminei”, pe care l-am găsit într-o librărie din Sibiu, m-a fermecat, trebuie să recunosc, prin simplitate.
Cum nu am nici timp mult de petrecut în bucătărie, nici răbdarea să urmez “n” pași, să coc 3 blaturi și să fac 4 creme diferite pentru un tort, o rețetă de 3 rânduri, în care mi se spune să amestec aia cu aia și să vărs totul într-o tavă pe care o țin atât timp la cuptor mi se pare… perfectă!
“Rețetele Herminei”, pe care am dat 25 de lei, sunt adunate de Marinela Porumb, traduse din germană de Gerda și Friedrich Mauksch și publicate în 2007 la Editura Honterus. Sunt 344 de rețete în total, de la marțipan la varză acră vieneză, de la torturi și prăjituri la supe, fripturi, lichioruri, budinci și aluaturi.
Hermina Leonhard a trăit între 1868 și 1944, a fost fiica fostului primar din Sebeș și se spune că ar fi fost frumoasă și o foarte bună gospodină. A început să scrie în caietul de rețete înainte de a se mărita, ca să fie pregătită pentru când o veni vremea să țină o gospodărie.
Rețete vechi: azi am făcut un tort de ciocolată
După ce-am parcurs destul de superficial paginile în căutarea unui desert (deh, slăbiciunea mea 🙂 ) cât mai simplu, dar care să și “sune” gustos, m-am oprit la un tort de ciocolată. Rețeta e aceasta – și o redau întocmai: „105 gr ciocolată cu o lingură de apă se dă la cuptor să se înmoaie, se adaugă 105 gr unt. 4 gălbenușuri se freacă bine cu 105 gr zahăr și se amestecă cu prima compoziție. 4 albușuri se bat cu 105 gr făină, se amestecă ușor cu pasta obținută din celelalte și se pune la copt la foc foarte încet”.
Un pic deconcertată că nu conține nici un fel de esență, am adăugat un zahăr vanilat. Și un vârf de cuțit de sare, cum știu de la bunica și de la mama că se face, pentru că potențează gustul.
Ce-a ieșit? Din păcate, nimic spectaculos. Un pandișpan cu ciocolată cam dens și nu prea gustos. Ar mai fi mers niște arome, poate alune de pădure. Ceva mai puțină făină și poate un plus de ciocolată și de unt, să fie mai cremos. În funcție de priceperea fiecăruia.
Mai las să treacă puțin timp, să uit de eșec și mai încerc o rețetă din carte. Doar una. Dacă nu iese nici asta, las trecutul unde îi e locul și mă-ntorc la sursa de inspirație modernă care mi-a dezvăluit multe minunății pline de calorii în ultima vreme: internetul 🙂 .
