Când am făcut “recenzia” la cartea de gătit “Rămâi la masă?” a Laurei Cosoi, am promis că revin cu un articol după ce unul dintre “masterchefii” familiei, tata sau cumnata mea, va şi pune în aplicare o reţetă de acolo.
Prin urmare, momentul adevărului: ce-a ieşit atunci când tata a gătit ciorba de lobodă a Laurei Cosoi?
Înainte de a-ţi povesti aventura lui, te rog să nu uiţi că tata e un masterchef… începător. În sensul că s-a apucat de gătit acum un an (până atunci avea o vagă idee despre locul unde se afla, să zicem, zahărul în bucătărie). Însă de când a luat prima cratiţă de pe raft şi prima reţetă de pe Internet, jur că defilează în jurul aragazului cu siguranţa unui profesionist pentru care eu nu pot decât să-l invidiez. Şi tot ce încearcă îi iese!!! Pfff…
Prin urmare…
Tipicar şi metodic cum îl ştiu, tata a început cu prima reţetă din carte: ciorba de lobodă.
“Vezi, şi ea foloseşte ceapa verde! Bravo!”, îl aud exclamând, în timp ce studiază lista ingredientelor, iar eu răspund cu o înclinare din cap care poate să însemne orice, având în vedere că habar n-am de ce o apreciem pe Laura Cosoi pentru această alegere (probabil, perfect explicabilă pentru orice cunoscător/cunoscătoare în ale gătitului).
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
“Ştevie, leuştean, lobodă…”, continuă el să citească. “Păi, şi toate astea vor da gust ciorbei?!”. Opa!!! Sesizez oare prima critică? Tac însă mâlc – aşa m-a învăţat pe mine viaţa, să nu mă bag în treburi de profesionişti.
Tata se duce liniştit la frigider şi scoate o bucată de carne, în timp ce eu arunc o privire rapidă în carte: pe lista ingredientelor Laura n-a trecut nici un pic de carne. Aoleu! “Ce ai acolo?”, întreb uşor panicată (cum mai scriu eu “recenzia” pe blog dacă el modifică reţeta?!!!). “O bucată de os de vită. Îl fierb separat şi lichidul rezultat îl amestec cu ce scrie Laura Cosoi”. Poftim?!!! “Pentru gust”, mă lămureşte el imediat, iar eu îmi înghit orice obiecţie. Nu de alta, dar pe lângă obiecţii mă gândesc că aş vrea să înghit şi nişte mâncare!
“Ce e ăla orez sălbatic?”, îmi întrerupe iar reflecţiile. Na, belea, habar n-am! Eu când am zis că gătitul e treabă complicată a râs lumea de mine. Tata însă s-a învăţat: dacă nu ştie ceva caută pe internet. Aşa că se întoarce de la calculator cu hotărârea luată: “Nu pun orez sălbatic. Cică fierbe mai greu şi, la sfârşit, are gust de nucă! Cum să aibă ciorba gust de nucă?! Pun cartofi şi gata!”. Şi aşa a făcut!
Ce-a ieşit?
CEA MAI BUNĂ CIORBĂ DIN CARIERA DE UN AN ÎN BUCĂTĂRIE A TATĂLUI MEU!
Mai jos, reţeta originală a Laurei Cosoi. Atenţie însă: dacă te tentează s-o modifici după modelul de mai sus, o faci pe riscul tău, nu vreau să primesc reclamaţii!
Ingrediente:
2 fire de ceapă verde
1 legătură de ştevie
1 legătură de leuştean
3 legături de lobodă roşie (sau verde)
2-3 linguri de orez sălbatic
½ lămâie (sau chiar una întreagă, după gust)
Sare
Mod de preparare:
Într-o oală, pune la fiert apa, împreună cu ceapa verde tocată mărunt şi cu orezul sălbatic bine spălat. Între timp, taie în fâşii subţiri ştevia, leuşteanul şi loboda.
După ce orezul şi ceapa au fiert timp de 7 minute, adaugă frunzele tăiate, apoi stinge focul. Asezonează cu sare. Acoperind oala, lasă zarzavatul să se înăbuşe 5 minute, apoi adaugă zeama de la o jumătate de lămâie.
Secretul Laurei:
Cred că ciorba mâncată ca atare are gustul cel mai bun, dar, opţional, poţi adăuga smântână. Iar dacă eşti o tradiţionalistă, nu acri ciorba cu lămâie, ci cu borş proaspăt.
