Așa cum am scris când am început să citesc “Santinela” de Lee Child & Andrew Child, am vrut și… nu am vrut să mă apuc de ea.
Etichetă: Trei
„Civilizații” de Laurent Binet
Nu îmi mai aduc aminte cum am aflat de existența cărții „Civilizații” de Laurent Binet. Având în vedere că am o imensă prejudecată legată de literatura europeană, faptul că am ajuns să citesc o carte scrisă de un francez este un lucru incredibil, iar faptul că “Civilizații” chiar mi-a plăcut este ceva ce ține de-a dreptul de domeniul fantasticului.
„A noua casă” de Leigh Bardugo
În vremurile de demult, când mergeam la cinema pentru filmele din seria “Harry Potter”, m-am întrebat de mai multe ori de ce nu există un fel de poliție sau forță de securitate magică şi în interiorul Școlii de magie, farmece și vrăjitorii Hogwarts. Adică, un grup de vrăjitori specializați în lupta cu forțele întunecate care să-i ia la întrebări pe elevi sau pe profesori atunci când fac un act de magie neagră sau când sacrifică o fecioară unui demon sau deschid un portal către o altă lume etc…
„Unde pădurea întâlnește stelele” de Glendy Vanderah
Când am văzut prima dată “Unde pădurea întâlnește stelele” de Glendy Vanderah, mi-am zis: “O carte cu zâne… E perfectă pentru Ana!” Dar când am citit că, de fapt, cartea este “despre un copil misterios care îi învață pe adulți cum să iubească” era să o pun la loc în raftul librăriei.
„Prieten imaginar” de Stephen Chbosky
“Terifiantă! Înspăimântătoare! O poveste de groază spusă așa cum trebuie! Excepțională! Captivantă! Îngrozitor de bună! Formidabil! Un tur de forță! O capodoperă! Genial! Întunecată, dar sclipitoare!” De fiecare dată când întâlneam asemenea cuvinte în recenzia unei cărți, aveam un semn de îndoială privind autenticitatea lor. În 90 % din cazuri, am fost dezamăgit de cărțile respective.
„Convinge-mă” de Lee Child
După ce am terminat “Dans la abator”, am simțit nevoia să mă “curăț“ din punct de vedere literar de mizeria ce există în oameni. Și nu știu ce a fost în capul meu de am cerut ajutorul lui Jack Reacher și din lac am căzut în puț. Să-ți explic: “Convinge-mă” începe ca un excelent episod din serialul “Twilight Zone” și se termină ca un thriller sângeros marca Lee Child și care demonstrează încă o dată că oamenii pot deveni monștri pentru bani.
„Anihilare (Southern Reach 1)” de Jeff VanderMeer
Înainte de toate o mărturisire: această carte are pe copertă o ilustrație foarte, foarte, dar foarte urâtă. Îmi aduce aminte de epoca de aur a editurii Nemira, atunci când aceasta a publicat pentru prima dată capodoperele “Dune” și “Fundația”.
„61 de ore” de Lee Child
De la bun început trebuie să spun că avem de-a face cu un thriller 100%. Deși durul Jack Reacher apare în postura de erou, “61 de ore” este cartea de suspans perfectă. Ca niciodată, am stat ca pe ghimpi deoarece nu înţelegeam ce se întâmplă. Iar în clipa când am înțeles care este acțiunea, am stat în continuare tot ca pe ghimpi deoarece nu știam cum se va petrece… ce se va petrece.