Când am scos din pachetul primit de la Editura Polirom volumul Integrala poetică. Eseuri de Edgar Allan Poe, toate planurile mele pentru următoarele zile de vacanță au suferit instantaneu o resetare totală.
Cui să-i mai ardă de plimbări prin București, de înghețate la terasă, de întâlniri îndelung amânate cu prietenii?! Mie, în niciun caz, pentru că după cum cred că știe orice cititor al blogului anaarecarti.ro, Edgar Allan Poe este una dintre marile mele iubiri din tinerețe, iar inima mea de cititoare începe și azi să bată mai repede când îi zăresc numele pe coperta unei cărți.
Iar de data aceasta, inima mea chiar a luat-o la galop. Lasă că editura Polirom mi-a făcut o surpriză fantastică trimițându-mi Integrala poetică a lui Poe!!! Dar văd ca aceasta e însoțită și de… eseuri?!! Eseurile lui Poe?!!! Doamne, cred că am nevoie de un extraveral! 😂
Gata, până nu studiez cartea nici că mai ies din bibliotecă!
Pasiunea mea pentru americanul acesta dubios e o mare enigmă
Pasiunea mea pentru americanul acesta mai degrabă dubios a rămas până și pentru mine o mare enigmă în toți anii care au trecut de când ne-am întâlnit prima oară.
Totul ar trebui să mă despartă de Poe.
În viața personală nu a fost deloc un sfânt: adică, totuși, s-a însurat cu verișoara lui primară, ea având în acel moment 13 ani (!), iar el – 27, o uniune care chiar și în acele vremuri a stârnit un scandal colosal. În plus, preferințele pentru alcool și opium, năravuri care mie îmi repugnă, i-au transformat ultimii ani de viață într-o adevărată nebuloasă, încât nici până în ziua de azi nu se știe cu exactitate cum, când și de ce a murit Poe.
Ca scriitor, și-a căpătat multe renume și porecle, dar eu n-am uitat niciodată descrierea pe care nu mai știu pe unde am întâlnit-o, de “ucigașul femeilor frumoase”. Pentru că, de obicei, în poeziile și povestirile lui femeile sunt foarte frumoase. Și… foarte moarte.
O estetică a morbidului care mă fascinează și mă sperie
Și totuși, în cele mai grotești detalii pe care Poe le oferă cu atâta generozitate există o estetică a morbidului care mă fascinează și mă sperie în același timp. În timp ce-i admir perfecțiunea poeziilor (nu degeaba Poe era obsedat de rigoarea lor formală, nu degeaba Corbul are o cadență care mă duce cu gândul, mai degrabă, la o invocare religoasă), tresar și închid ochii când întâlnesc versuri de genul:
Iubita doarme! Fie-i somnul plin,
Edgar Allan Poe
Pe cât de lung, pe atât de senin!
Viermii în juru-i umble cât mai lin!
Și acestea sunt, dacă nu mă înșeală memoria, niște versuri de tinerețe, compuse mai degrabă în joacă… Mai târziu, Poe dă frâu liber unei fantezii pline de orori.
Și nu doar în poezie! Considerat un adevărat precursor al nuvelelor horror, povestirilor polițiste și creațiilor science-fiction, Edgar Allan Poe mă sperie în proza lui cu tot felul de arătări vâscoase și scârboase, ruine lugubre și detalii sordide, o atmosferă gotică în care apar și, mai ales, dispar, personaje melodramatice și, uneori, cam isterice.
Însă tot acest ghiveci despre care poate ai fi tentat(ă) să spui că este de prost-gust (și nu ai greși prea tare 😂 !) pe mine una m-a cucerit, iată, pe viață!
Am citit cam tot ce-am găsit scris de Poe
Am citit cam tot ce-am găsit scris de Poe – poezii, nuvele, povestiri polițiste, ba chiar și încercările lui SF le-am testat, deși acestea țin de zona de interes a colegului de blog. Ba chiar mă laud că am în bibliotecă atât de rarul și de râvnitul volum Mellonta Tauta, apărut în 1968, care reunește aproape toate creațiile science-fiction ale împricinatului.
Însă până acum nu mi-au căzut niciodată în mâini eseurile lui literare. Cele în care își prezintă teoriile despre actul de creație, dar mai ales cele care azi ar putea liniștite să poarte titlul de recenzii și care i-au adus antipatia și chiar ura celor despre care scria. Căci, din câte am înțeles, pe cât de dus cu capul părea Poe ca scriitor, pe atât de tăios și de tranșant se dovedea în calitate de critic literar.
Prin urmare, îți poți da seama cam cu câtă nerăbdare aștept să le descopăr în volumul de la Polirom.
La urma urmelor, încrede-te în acest lucru, Thomas, Literatura e cea mai nobilă dintre profesiuni. În fapt, aproape singura demnă de un bărbat. În ce mă privește, nimic nu mă poate abate de la acest drum. Eu voi fi toată viața măcar un littérateur, nici pentru tot aurul Californiei nu aș abandona speranțele care mă mai îmboldesc.
Edgar Allan Poe, într-o scrisoare datată 14 februarie 1849, trimisă prietenului său, Frederick W. Thomas:
Și, apropo de aur și de tentatiile ce apar înaintea „nefericitilor autori”, ți-ai dat seama că ceea ce are o reală valoare pentru un om de litere — în special pentru un poet — nu poate fi nicidecum cumpărat? lubirea, celebritatea, puterea intelectului, conștiinta puterii, emoționantul simț al frumosului, atmosfera liberă a Cerului, exercițiul trupului și al minții, sănătatea fizică și morală ce rezultă de aici – acestea și altele la fel sunt singurele lucruri care îl interesează și atunci, răspunde-mi, de ce să meargă în California?
Cum promoveaza editura Polirom volumul “Integrala poetică. Eseuri” de Edgar Allan Poe
Studiu introductiv, traducere din limba engleză, note şi comentarii de Liviu Cotrău
„Poe nu e un scriitor american tipic; uneori el se detaşează nu doar de literatura americană a timpului său, ci şi de literatura engleză a timpului său şi de cea care a urmat. El este un european care a cunoscut Europa doar în imaginaţie. Te duce într-o lume diferită de cea a oricărui alt poet. Şi are integritatea de a nu încerca să scrie despre nimic în afara propriei sale lumi sau de a face ceva ce alţi poeţi au făcut deja. Deşi conţinutul poeziilor sale nu este de natură intelectuală, atitudinea sa faţă de poezie a fost extrem de intelectuală. Poezia sa este originală.
Adică viziunea sa asupra vieţii, deşi limitată, era particulară şi coerentă, iar idiomul său inconfundabil. Poezia sa este semnificativă: ea transformă mişcarea romantică şi prevesteşte o fază ulterioară a acesteia. Poe alege să apară nu ca un om inspirat, ci ca un meşteşugar.“ (T.S. Eliot)
„Poezia lui Poe e o poezie a visului, a nopţii, a morţii.“ (Charles Baudelaire)
„Aşa cum în arta poeziei aduce un sentiment viu al formei, o minte analitică, din impulsul lăuntric de a construi structura versului pe legi poetice la fel de exacte ca acelea care guvernează mişcarea planetelor, în critica literară, Poe insuflă un spirit novator bazat «exclusiv pe regulile cele mai pure ale Artei», reînnodând firele tradiţiei aristotelice.
Prin interesul faţă de problemele compoziţiei şi ale expresiei literare, faţă de muzicalitatea, valoarea sugestivă şi caracterul indefinit ale poeziei, Poe anunţă simbolismul, prima mişcare postromantică de anvergură. Idealul «poeziei pure», descins din «cea mai înaltă ordine a intelectului imaginativ», va deveni imperativul central al noii doctrine estetice, iar Poe – necontestatul ei precursor.“ (Liviu Cotrău)
Ce alte titluri ale lui Poe a publicat Editura Polirom
Edgar ALLAN POE (1809-1849) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori americani ai secolului al XIX-lea. Şi-a început cariera literară ca poet şi a publicat mai multe volume de poezii. Singurul său roman finalizat, Povestea lui Arthur Gordon Pym, a apărut în 1838 (Polirom, 2013), fiind urmat de câteva volume de povestiri ce i-au adus faima de „părinte al prozei poliţiste” şi de „precursor al romanului SF şi horror”. Romanele şi povestirile sale au fost publicate la Editura Polirom grupate în următoarele volume: Masca Morţii Roşii şi alte povestiri (2003, 2012), Misterul lui Marie Rogęt şi alte povestiri (2005, 2008), Călătorii imaginare (2008), Cărăbuşul de aur şi alte povestiri (2011), Prăbuşirea Casei Usher şi alte povestiri (2018) şi Pisica neagră şi alte povestiri de groază (2019, 2022).
