„A fost odată o femeie singură ce trăia într-un tărâm primejdios. Ea cunoștea o vrajă care nu putea da greș: era capabilă să ridice în jur un zid de aer ca să se apere. Moloanele zidului invizibil erau cuvintele. Când izvora o poveste de pe buzele ei, lumea se oprea s-o asculte, cu privirea încremenită, ca în transă, uitându-și treburile, frica și mânia. Istorisirile ei erau, pentru toți, un refugiu din calea pericolului.“
Când am scos din pachetul primit de la Editura Polirom volumul Integrala poetică. Eseuri de Edgar Allan Poe, toate planurile mele pentru următoarele zile de vacanță au suferit instantaneu o resetare totală.
Dacă nu ne urmărești de ieri, de azi, atunci mai mult ca sigur că ești la curent cu pasiunea mea pentru Vincent Van Gogh. Dovadă stau toate albumele și cărțile dedicate uriașului pictor care ocupă aproape un raft în biblioteca mea. Lor li se adaugă așternuturile și draperiile care îmi împodobesc dormitorul. Șosetele, tricourile și gențile imprimate cu picturile lui. Cănile și farfuriile. Cerceii și inelele.
A trecut ceva timp de când am așteptat cu atâta nerăbdare apariția unei cărți în limba română! Iar vinovata de serviciu este Sfințenia papucilor de casă a lui Pascal Bruckner, una dintre noutățile pregătite de Editura Trei pentru Bookfest 2025.
“Un cititor în Pădurea din Oglindă”, aka Alberto Manguel, este… din gașca mea. Din tribul meu.