Autor: Robin Hobb
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 2021
Traducere: Ana Veronica-Mircea
Recunosc că am deschis “Corabia destinului” cu un factor de stres mărit. Amintiri neliniștitoare legate de volumul 3 al trilogiei ʺFarseer, ʺRăzbunarea asasinuluiʺ, scrisă tot de Robin Hobb, începeau să-mi dea târcoale. Nu cred că o să pot să uit vreodată dezamăgirea trăită la citirea acelei cărți, lucru care m-a și determinat să o pun pe Hobb pe lista scriitoarelor de evitat.
Însă primele două volume din trilogia ʺCorăbiile însuflețiteʺ au fost perfecte. Din această cauză am decis că în cazul în care istoria se va repeta și ʺCorabia destinuluiʺ va fi un mare eșec pentru mine, următorul grătar o să fie alimentat nu cu cărbuni, ci cu paginile acestei cărți. Dar… nu a fost cazul! ʺCorabia destinuluiʺ ESTE THE BEST OF THE BEST, este finalul perfect al unei trilogii pline de surprize.
Este incredibil ce a reușit Hobb în această carte!!!
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Nu știu cum sunt cititorii de azi, dar mie nu imi plac spoilerele. Nu vreau să aflu nicio informație legată de finalul unei super trilogii decât citind fiecare pagină, savurând fiecare cuvânt, trăind fiecare aventură & dramă, așa că nu o să spun nimic despre conținut. Prin urmare, o să las editura să o prezinte, cu sau fără spoilere.
Iată ce apare pe coperta a patra a volumul 1 din „Corabia destinului”
ʺOrașul Bingtown a fost atacat de către chalcedeni și se cufundă în haos. Conducătoarea clanului Vestrit, Ronica, face tot ce-i stă în puteri pentru a-i uni pe toți supraviețuitorii și a-i îndemna să se opună cotropitorilor. Althea, care nu știe nimic despre soarta familiei sale, continuă să o caute pe Vivacia, corabia ei vie, pentru a o scăpa din mâinile piratului Kennit.
Dar totul poate fi în van, căci îndrăgita Vivacia se va confrunta cu cel mai teribil secret al oricărei nave însuflețite. Un adevăr atât de tulburător, încât poate distruge și corabia, și pe toți cei care o iubesc, inclusiv pe nepotul Altheei, Wintrow, a cărui viață atârnă de un fir de păr. ʺ
Iar pe coperta a patra a volumul 2 scrie:
ʺParagon cunoaște secretele dureroase din trecutul lui Kennit, dar piratul nu va ezita s-o folosească pe Vivacia împotriva lui. Mai are vreo șansă Althea să se reîntâlnească, oare, cu îndrăgita ei corabie? Își va îndeplini Wintrow visul? Va reuși Malta, acum lipsită de frumusețe, să supraviețuiască pe vasul răpitorilor și să salveze onoarea familiei sale?
În vreme ce oamenii și corăbiile își împlinesc destinele pe ape, șerpii de mare, epuizați după lunga lor călătorie, își pun speranța în dragonul Tintaglia și în Reyn pentru a le salva specia, lăsându-se călăuziți în susul fluviului.ʺ
Tot ce este trecut pe copertă trebuie multiplicat și extins și dezvoltat de zeci de ori
Și acum vin eu și spun…
Prezentările de mai sus sunt practic nimic față de ceea ce se întâmplă în cele două volume. Tot ce este trecut pe copertă trebuie multiplicat și extins și dezvoltat de zeci de ori pentru a te apropia de grandoarea poveștii. Comparând această trilogie cu ʺFarseerʺ, am ajuns la concluzia că lumea asasinului FitzChivalry Farseer este plină de clișee, de povești deja spuse, de personaje banale și neinteresante care trăiesc o viață lipsită de orice fel de suspans. Pe când în ʺCorăbiile însuflețiteʺ povestea este nouă, neobișnuită și plină de neprevăzut, personajele ascund secrete nebănuite și trec prin aventuri uluitoare, iar lumea în care are loc acțiunea te surprinde de fiecare dată cu ceva nou, neobișnuit. Povestea începe într-un fel, pentru ca apoi să o ia în direcții neașteptate și chiar când începi să ghicești ce se întâmplă, Robin Hobb reușește să te surprindă cu ceva.
O bătălie navală care se întinde pe 50 de pagini pline de suspans!
ʺCorabia destinuluiʺ are absolut de toate pentru toți fără ca acest lucru să ducă la o șaorma literară. Ai personajele de care deja te-ai atașat și care au crescut practic sub ochii tăi, ai parte în continuare de aventuri incredibile, ai intrigi politice, ai dragoni (și nu numai!), ai răsturnări de situații de la o pagină la alta și ai o bătălie navală care se întinde pe 50 de pagini pline de suspans!!! 50 de pagini!!! La toate acestea se adaugă revelațiile privind soarta eroilor (buni sau răi, cu aripi sau fară) și a corăbiilor însuflețite. Finalul cărții are tot ce trebuie pentru a fi un final adevărat: problemele sunt rezolvate, necazurile sunt depășite, iar toate personajele importante au un punct final.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Ce mi-a plăcut foarte mult în ʺCorabia destinuluiʺ este faptul că toate personajele au crescut și s-au maturizat cu fiecare capitol citit. La finalul trilogiei, 99% din personaje sunt complet diferite față de început. Și cel mai bun exemplu este Malta, care dintr-o fetiță răsfățată și arogantă a devenit eroina cea mai interesantă din toată trilogia, dovedindu-se suficient de puternică să depășească prejudecățile și obstacolele ce îi ies în cale. În plus, când zic personaje care se dezvoltă, mă refer și la corabiile însuflețite, în special la Paragon care are o istorie tragică ce se dezvăluie treptat, lucru care îi schimbă încet imaginea de corabie nebună într-una de corabie capabilă de loialitate până la moarte.
De ce „Corabia destinului” primește totuși doar 4 stele?
În ciuda faptului că avem de-a face cu o carte fabuloasă, nu totul este perfect în ea. Nope.
Există și un moment șocant, un moment pe care nu credeam că o să-l întâlnesc în această serie, deși avertismentele că așa ceva i se poate întâmpla unuia dintre personajele principale au tot apărut pe parcursul trilogiei. Momentul respectiv este un viol. Iar când credeam că nu există ceva mai rău de atât, m-am lovit de modul în care restul personajelor se raportează la violator și victimă… “Neplăcut” este puțin spus. Cireașa de pe tort a fost varianta aleasă de Robb pentru ieșirea violatorului din poveste, care m-a deranjat maxim. Felul în care acesta a fost transformat într-un fel de semi-erou, cu o copilărie plină de durere și teroare, m-a făcut să mă simt complet aiurea. Iată motivul pentru care cartea primește patru stele și nu cinci, așa cum ar fi meritat.
În ciuda acestei unice (dar mari!) probleme, trilogia m-a cucerit iremediabil. A intrat în Top cinci serii fantasy din toate timpurile, alături de ʺCântec de gheață și focʺ, ʺStăpânul inelelorʺ, ʺRoata timpuluiʺ și ʺPrima legeʺ. Acum abia aștept să o recitesc!
Iar acest lucru mă tentează, doar mă tentează, sa-i mai dau o șansă lui Robb cu trilogia ʺOmul arămiuʺ.