Din clipa în care am văzut cartea Orașul în flăcări, am știut că o să-mi placă. Am avut același vibe ca la ʺPustiul de asfaltʺ de S.A. Cosby (recenzia AICI). Nu știu cum, dar am fost sigur că eroul o să fie un gangster, că o să aibă foarte multe probleme și că la sfârșitul cărții viața lui o să se schimbe radical… în ceva foarte rău.
Din clipa în care am închis în anul de grație 2021 ʺA noua casăʺ, adică prima carte din seria Alex Stern, mi-am dorit să citesc… cu orice preț, ca să zic așa, continuarea.
Ah! Iar suntem în acea perioadă minunată din an!!! Nu, nu… știu că nu este Crăciunul! Sunt zilele când Nemira lansează concomitent cu alte edituri de afară o carte semnată de Stephen King. Și nu este prima dată când face asta!!! La cât mai multe!!!
“Străinul” de Albert Camus este una dintre acele cărți de care a auzit orice iubitor de lectură. Fără s-o fi deschis vreodată, mulți știu și despre ce e vorba în ea – fie și numai datorită ecranizării sau, mai nou, din vreo adaptare de tip manga (da, da, există!). Unii chiar am citit-o (și am iubit-o 🙂 !).
Cred că Marea liniștii de Emily St John Mandel este cel mai melancolic, liniștit, calm și, în același timp, frumos roman SF citit de mine în ultimul timp. Un roman în care singurătatea călătorului în timp se împletește cu durerea aceluiași călător de a ști cum și când vor muri persoanele pe care le întâlnește, la care se adaugă morbiditatea COVID-ului, viața deloc roz din coloniile de pe Lună și posibilitatea ca întreaga existență umană să fie, de fapt, o mare simulare electronică.
“Alegerea Sofiei” de William Styron vorbește despre uriașa tragedie a Holocaustului și supraviețuitorii săi. Despre ororile din lagărele de exterminare și victimele lor. Despre moarte și viață. Despre răni care nu se mai vindecă și coșmaruri din care oamenii nu se mai trezesc.
Imediat după ce am terminat de vizionat sezonul 2 din ʺReacherʺ, am simțit nevoia să mai stau puțin în lumea lui. Și cum puteam să fac asta decât recitind o carte cu el.
De când am văzut coperta, am sperat că „Motelul Sun Down” de Simone St. James o să fie o carte cu și despre un motel bântuit de fantome și alte spirite mai mult sau mai puțin răuvoitoare. Și așa și a fost… cel puțin partea cu motelul bântuit. Și a fost super OK.
Atunci când ʺUrzeala tronurilorʺ era Regele serialelor TV, iar cărțile pe care se baza erau în fruntea clasamentelor din întreaga lume, au început să apară fel de fel de liste cu titluri care promiteau cel puțin o acțiune la fel de palpitantă. Pe toate listele, absolut pe toate, se regăsea seria ʺTicălosul Gentilomʺ cu al ei prim volum – Minciunile lui Locke Lamora.
Dragă „Zanzibarezule” Ciprian Iftime,
Având în vedere că suntem una hăis și altul cea, în loc de recenzia la cartea ta, mai potrivit mi s-ar părea să-ți trimit o „scrisorea”. (… scuze, dar nu m-am putut abține când am văzut ce frumos se înșirau rimele). Mai ales că autorii români pe care îi luăm în vizor pe anaarecarti.ro deja s-au obișnuit să primească de la noi astfel de scrisori deschise (unii sunt chiar terifiați de ele 😅 !)
Pentru mine Codul Twyford este surpriza anului 2023. Nu aveam nici o așteptare de la această carte și, sincer, nici nu știu ce m-a făcut să o iau și să o deschid. Însă după câteva pagini am fost prins de cârligul de pe copertă și nu am mai vrut sa-i dau drumul.
Ce poți să faci când într-o călduroasă zi de vară cu temperaturi de 38 de grade la umbră trebuie să stai să aștepți pe culoarele unui spital din România, e drept privat, în timp ce pe lângă tine trec tărgi pe care se află pacienți ce suferă de diferite chestii? Ei bine, nu știu ce ai face tu, dar eu mi-am luat cartea ʺNămețiiʺ să o citesc. Am avut impresia că o poveste apocaliptică cu viruși și foarte multă zăpadă o să fie exact ce am nevoie pentru a supraviețui experienței din spitalele românești… Și așa a fost!
Îți povesteam zilele trecute că din dorința de a sărbători un Halloween… mai neaoș, m-am cocoțat pe scărița din bibliotecă pentru a ajunge la rafturile cu literatură autohtonă în căutarea romanului “Strigoiul” de Ion Agârbiceanu. Nu l-am găsit, dar nici n-am coborât de acolo cu mâna goală. Pentru că, tot răscolind printre cărți, dând la o parte unele din față și scoțând altele din spate, ochii mi-au căzut pe “Domnișoara Christina” a lui Mircea Eliade.
De când i-am văzut prima dată coperta, între mine și Anna O a fost un coup de foudre răvășitor, care mi-a dat peste cap lista de lecturi, planul de recenzii, deciziile privind genurile literare pe care am de gând să le abordez anul acesta… Ce mai, ca orice coup de foudre care se respectă mi-a făcut talmeș-balmeș viața… de cititoare!
Când afară este iarnă, dar fără pic de zăpadă ce poți să citești mai bine? O carte cu foarte multă zăpadă, care să te facă să retrăiești iernile de altădată. Așa am ajuns să citesc ʺPradaʺ (recenzia, aici) și apoi am trecut la ʺBaza Zeroʺ, scrisă de Michelle Min Sterling.