Autor: Ciprian Iftime
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Dharana
Anul apariției: 2024
Traducere:
Dragă „Zanzibarezule” Ciprian Iftime,
Având în vedere că suntem una hăis și altul cea, în loc de recenzia la cartea ta, mai potrivit mi s-ar părea să-ți trimit o „scrisorea”. (… scuze, dar nu m-am putut abține când am văzut ce frumos se înșirau rimele). Mai ales că autorii români pe care îi luăm în vizor pe anaarecarti.ro deja s-au obișnuit să primească de la noi astfel de scrisori deschise (unii sunt chiar terifiați de ele 😅 !)
Prin urmare…
Crede-mă, faptul că ți-am acceptat cartea „Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic în Zanzibar” spre lectură&recenzare m-a surprins maxim. În primul rând, cade biblioteca de cărți necitite pe mine. În al doilea rând, traversez o perioadă atat de încărcată, în care jonglez cu atât de multe proiecte în același timp (unul implicând o carte de 1000-Doamne-ferește-500-de-pagini!!!) încât am respins (elegant!, sper eu) orice solicitare de acest gen.
De ce am făcut totuși o excepție în ceea ce te privește?! Pentru că, sincer?!, eu una dacă aș avea ocazia să-mi petrec viața în peisajele fabuloase ale arhipelagului de lângă coasta de est a Africii (așa cum ai decis tu să faci când ai părăsit România, devenind cunoscut în mediul online ca Zanzibarezul), ultimul lucru cu care mi-aș bate capul ar fi să mă apuc să scriu o carte! Doamne, dar s-au terminat șezlongurile, băile de soare, bălăceala și cocktailurile (non-alcoolice pentru mine, mulțumesc foarte mult!) pe lumea asta?! Cam cât de… lunatic să fii 🙈 ?
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Iată cu ce gânduri m-am apucat de cartea ta, „Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic în Zanzibar”…
…iar la pagina 200 deja știam cum va suna scrisoarea mea. Pentru că dacă tu începi acolo un întreg capitol dedicat celor care NU ar trebui să calce în Zanzibar, eu voi vorbi în continuare de cei care NU ar trebui să deschidă cartea ta.
Pentru cine NU este cartea „Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic în Zanzibar”
În primul rând, cartea ta nu este pentru cei ce se așteaptă la un album cu fotografii fabuloase realizate pe plajele cu nisip incredibil de alb ale Zanzibarului. Nu, nu există nicio imagine în toată cartea. Practic, singurele poze care au legătură cu acest volum și cu subiectul său pot fi găsite pe… anaarecarti.ro și au fost realizate în exclusivitate pentru blogul nostru chiar de tine.
Dar asta nu înseamnă că te-ai zgârcit la peisaje! Iar rândurile în care le descrii sunt atât de încărcate de culoare, încât poate că e mai bine că nu sunt fotografii în cartea ta: ar fi fost atât de sărace în comparație cu imaginile pe care le-ai proiectat în imaginația mea!
Cartea nu e pentru cei care vor un ghid de călătorie prin Zanzibar
Cartea ta nu e pentru cei care vor un ghid de călătorie prin Zanzibar. Normal că „Zanzibarezul” vorbește despre Zanzibar, ba chiar și despre alte locuri de pe Glob pe unde te-au purtat pașii. Dar cartea este, în primul rând, un ghid de călătorie prin sufletul tău. Prin inima ta. Prin cele mai emoționante episoade din viața ta. Și cele mai dureroase.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI
Alternând capitolele de pe malul Oceanului Indian cu cele din București sau din satul vacanțelor tale, tu cobori în propriul trecut pentru a ne dezvălui, cu o sinceritate absolut șocantă, acele momente de răscruce care au transformat băiețelul timid și timorat de odinioară în bărbatul de azi. Care a decis să-și lase în urmă familia, prietenii, țara pentru a se duce… nu acolo unde se agață harta în cui, ci fix în partea opusă – nu chiar în locul de unde cazi de pe ea, dar nici mult nu mai aveai 😄 . Ca să manageriezi un resort de pe o insulă exotică, dar și ca să scapi, poate, de amintiri care te bântuiau.
O scrisoare pe care niciun fiu nu ar trebui să fie nevoit s-o scrie mamei sale vreodată
Imaginea unui tată pe care l-ai văzut o singură dată în viață. Umbra unei mame preocupate de orice altceva decât de copiii săi, căreia îi adresezi o scrisoare pe care niciun fiu nu ar trebui să fie nevoit s-o scrie vreodată. Sau apăsarea verilor petrecute în curtea bunicii când, muncind din greu, de dimineața până seara, ai fost nevoit să intri mult prea devreme în rolul de „bărbatul gospodăriei”, deși nu erai decât un puști care adora gustul vafelor.
Din curajul cu care te autoanalizezi – până la granița psihanalizei – tâșnesc defectele pe care ți le expui fără niciun filtru, fără să-ți pese de ce ar putea spune cei care te cunosc & fără să te sinchisești de judecata celor care nu te cunosc. „Sunt manipulator, mincinos, fugar, insensibil, singuratic, rece și instabil” sună autodiagnosticul tău, înainte de a începe un lung și greu proces de vindecare, în care acest jurnal de lunatic joacă un rol esențial.
Zanzibarezul. Jurnalul unui lunatic nu e pentru pudici și/sau pentru ipocriti
Cartea ta nu e pentru pudici și/sau pentru ipocriti. Căci tu nu te ferești nici de cuvinte, nici de detalii atunci când descrii scenele de amor în compania femeilor care ți-au răvășit nu numai așternuturile, ci și viața. Oricum nu le rămâi dator… În felul în care le portretizezi înainte, în timpul, dar mai ales după ce momentele de intimitate au luat sfârșit dai dovadă de o răceală aproape chirurgicală, dar și de o duritate uneori imposibil de suportat, încât faptul că niciuna nu te-a căutat până acum să-ți ceară socoteală cred că ține mai degrabă de o minune, că altă explicație nu am.
Cartea nu e nici pentru firile sensibile, care aleg să ignore partea urâtă a vieții. Căci Zanzibarul poate fi și îngrozitor de urât. Corupția profundă, atacurile asupra turiștilor, mutilarea genitală a femeilor maasai… tărâmul acela exotic te cutremură cu latura lui întunecată despre care tu ai ales să vorbești în câteva capitole pe care le-am citit cu inima strânsă și dorindu-mi să se încheie cât mai repede. Să mă ierți dacă-ți spun că atunci când reveneam la confruntările, uneori chiar fizice, pe care le aveai cu partenerele tale, răsuflam ușurată.
Pffff, și ce recenzie originală puteam să scriu! 😁
Dragă Ciprian, eu zic să mă opresc aici pentru a nu-ți sabota total și definitiv vânzarea cărții 😁 . Și mă gândesc să-mi închei scrisoarea către tine cu propriile tale vorbe: „Insula este începutul, sfârșitul, sursa, dar și destinația.” Iar, din punctul meu de vedere, tu ai ajuns la destinație. Bine ai venit pe „insula scriitorilor talentați”.
Cu drag,
Ana
P.S. Îmi recitesc scrisoare și-mi dau seama că, în loc de toată polologhia asta, puteam să fiu cu totul originală și să-ți trimit o carte poștală din București, cu Arcul de Triumf pe ea sau ceva, și cu următorul mesaj: „Primit, citit, plăcut!” Spune tu dacă nu ar fi fost cea mai tare recenzie de care ai fi avut parte?!
