“Biblia pierdută” de Igor Bergler – Ana are carti!
IMG_1010

“Biblia pierdută” de Igor Bergler

coperta

Dragă Igor Bergler,

Sincer, eu te înţeleg. Când merg la un spectacol de balet şi văd o balerină făcând ‘nshpe mii de fouette-uri, îmi spun: “Da’ ce, eu nu pot?!”. Aşa şi tu… Ai citit “Codul lui Da Vinci” şi ţi-ai spus: “Da’ ce, eu nu pot?!”. Ei bine, s-ar putea să fie un şoc pentru tine, dar… NU, NU PUTEM!!! Nici eu, deşi mai cochetez cu poantele, nici tu, care într-o zi ţi-ai dorit să fii scriitor.

Îmi pare rău, foarte rău… Chiar mi-am dorit să-mi placă “Biblia pierdută”. Nici nu aveam neapărat pretenţia să fie o carte de cinci stele. Îmi doream doar un thriller cinstit. Mai ales că era despre Vlad Ţepeş, care m-a fascinat dintotdeauna! Mai ales că era scrisă de un român!

Uite, nici n-o să mă leg de felul în care e scrisă, deşi am văzut că mulţi te-au demolat din această cauză. Eu cred că sunt nişte ipocriţi – să fim serioşi, cine a citit Dan Brown pentru scriitură îl rog să-mi dea exemplu o singură frază mai de Doamne ajută din oricare din romanele sale!

Însă…

După ce “Biblia pierdută” a fost promovată ca fiind “cartea eveniment, născută pentru a fi bestseller naţional şi mondial” (citez din comunicatul editurii RAO), după ce-am auzit că “a spart deja toate recordurile încă înainte să fie lansată oficial pe piaţă”, după ce ai fost comparat cu Dan Brown şi Umberto Eco, trebuie să mă înţelegi, am avut nişte aşteptări…

Or, comparaţia cu Dan Brown rezistă mai ales dacă ne apucăm să numărăm de câte ori ai făcut copy/paste după mai multe elemente din cel mai cunoscut roman al acestuia, “Codul lui Da Vinci”.

Ia să vedem:

La începutul romanului “Codul lui Da Vinci”, după un seminar susţinut la Paris, profesorul american Robert Langdon este luat practic pe sus de Poliţia Judiciară şi dus la ceea ce pare a fi locul unei crime atroce.

La începutul “Bibliei pierdute”, la o conferinţă susţinută la Sighişoara, profesorul american Charles Baker este luat practic pe sus de Poliţia Română şi dus la ceea ce pare a fi locul unei crime atroce.

“Codul lui Da Vinci”: imaginea care îl întâmpină pe Robert Langdon când ajunge la locul crimei este cu totul şi cu totul neobişnuită. Cadavrul este aşezat într-o poziţie anume (nu voi intra în detalii, ca să nu le stric plăcerea celor care încă nu au citit romanul), peste tot sunt simboluri, mesaje misterioase şi coduri care îl indică pe Langdon ca fiind singurul capabil să le descifreze, dar, în acelaşi timp, îl transformă în suspect în ochii poliţiştilor.

“Biblia pierdută”: imaginea care îl întâmpină pe Charles Baker când ajunge la locul crimei este cu totul şi cu totul neobişnuită. Cadavrele (WOW, avem prima încercare de originalitate!) sunt aşezate într-o poziţie anume (nici aici nu voi intra în detalii, deşi jur că nu meriţi acest gest de gentileţe din partea mea), peste tot sunt simboluri, mesaje misterioase şi coduri care îl indică pe Baker ca fiind singurul capabil să le descifreze, dar, în acelaşi timp, îl transformă în suspect în ochii poliţiştilor .

“Codul lui Da Vinci”: Langdon e nevoit să fugă pentru a încerca să rezolve misterul şi, implicit, pentru a-şi dovedi nevinovăţia în faţa anchetatorilor. Îl ajută o poliţistă, care îi va rămâne alături pe toată durata aventurilor sale.

“Biblia pierdută”: Baker e nevoit să fugă pentru a încerca să rezolve misterul şi, implicit, pentru a-şi dovedi nevinovăţia în faţa anchetatorilor. Îl ajută o poliţistă, care îi va rămâne alături pe toată durata aventurilor sale.

Mai are sens să continui?!

Aş mai vrea să scriu despre felul îngrozitor de artificial în care l-ai introdus pe “băiatul rău” (atât de ca nuca în perete a fost apariţia falsului personaj pozitiv că până şi Charles Baker s-a mirat!) . Sau despre sfârşitul chinuit al romanului, care m-a făcut să zâmbesc cu milă – la aşa carte, aşa final…

Dar o să mă opresc aici. Mai ales că ştiu că o să mai avem parte de “bestseller-uri naţionale şi mondiale”, în fond Dan Brown mai are câteva cărţi senzaţionale care aşteaptă să fie copiate.

Doua întrebări, totuşi:

  1. Dintre toţi prietenii aceia cărora le mulţumeşti la începutul cărţii, chiar nu s-a găsit nici unul, DAR NICI UNUL!, care să-ţi spună: “Nu te supăra, dar e de toată jena”?
  2. Îmi vreau banii înapoi pe carte, unde îţi pot trimite numărul meu de cont?

CITEŞTE ŞI: În apărarea “Bibliei pierdute” de Igor Bergler

 

Igor Bergler (captura youtube)
Igor Bergler (captura youtube)

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Comentarii

  1. HAHAHA! Genial! Vreau o poza cu individul… sa il vad inainte de seria de pumni pe care tocmai i-ati administrat-o si sa mi-l pot imagina dupa bataie… cu fata tumefiata!

    1. Dorinta indeplinita :)

  2. Hai că nu a copiat! Poate doar s-a inspirat puțin :).

    1. Da, putin, pe ici, pe colo,… in punctele mai mult sau mai putin esentiale :)

  3. Cartea este exact ce s-a dorit să fie. Autorul, el a spus, a folosit rețete pentru ca povestea să fie un succes. Și este. Un articol de citit aici: http://www.agerpres.ro/cultura/2015/11/20/pavel-susara-biblia-pierduta-o-carte-in-raspar-fata-de-un-anumit-gen-de-literatura-22-20-49
    Altfel spus, orice fel de critică e bună. De o mie de ori mai bună decât a ignora cartea. Am citit cartea, aveți dreptate, toată lumea are dreptate în ceea ce o privește. Mi-a plăcut.
    Să aveți o zi minunată!

    1. Multumim pentru feedback! Eu incurajez pe toata lumea s-o citeasca pentru a-si forma propria opinie, oricat de patimasi am fi noi aici cand realizam “recenziile”. In ceea ce ma priveste, chiar am sperat ca “bestseller-ul national si mondial” sa fie si… original.

  4. Off.. și eu voiam să citesc cartea. Rămân deci la Dan Brown.

    1. Eu va sfatuiesc totusi s-o cititi, as fi chiar curioasa sa aflu parerea unui coleg de breasla :). Asa cum am mai spus, daca nu va deranjeaza profund asemanarea cu romanul lui Dan Brown (cum mi s-a intamplat mie), s-ar putea chiar sa va placa. Eu nu am reusit sa trec peste socul copy/paste. Multumim pentru vizita!

      1. Pentru puțin. Mă deranjează foarte mult aspectele de genul și, decât să citesc un remake, prefer să recitesc una din cărțile lui Dan Brown. Azi v-am descoperit și îmi place mult blogul, mai vin pe aici. 😀
        PS: Preferm să mi se zică „tu”, încă-s tânăr. :))

        1. In regula, Adi:)! Te mai asteptam.

  5. N-am citit cartea, dar era in plan, candva…
    Sunt socata de aceste texte copy/paste! Chiar asa, niciun literat n-a observat?!
    Ca un roman e bun sau nu, depinde (si) de gusturile cititorilor. Dar plagiatul intra deja in alta zona. Oare Dan Brown a aflat de asta? :)
    Felicitari pentru articol!
    (scuze, am pus comment-ul de 3 ori si imi apare ca raspuns o eroare)

    1. Din punctul meu de vedere, e o chestiune de fond si de forma. Fondul celor doua carti este diferit: una vorbeste despre relatia lui Iisus cu Maria Magdalena, cealalta – despre Vlad Tepes. Insa forma aleasa pentru a prezenta cele doua istorii este atat de asemanatoare ca pe mine m-a bulversat. Au mai fost persoane care au observat elementele comune, dar in marea majoritate a cazurilor e vorba de fani ai lui Dan Brown, nu de literati. Va multumesc pentru aprecieri!

    1. Va multumesc pentru interventie! “Calitatea dvs. de partizan”, cum o numiti, nu deranjeaza deloc, in fond toti suntem subiectivi cand discutam cartile care ne plac… sau nu, chiar daca sunt scrise de prieteni sau de oameni pe care nu i-am intalnit niciodata. Acesta este si unul din motivele pentru care eu recomand tuturor sa citeasca romanul si sa-si formeze propria opinie.

Leave a Reply