“Eu și Marley” de John Grogan - recenzie
Eu si Marley

“Eu și Marley” de John Grogan

Eu si Marley - coperta

“În sfârșit”, am oftat ușurată în ziua în care am primit “Eu și Marley” de John Grogan. În sfârșit, vom avea pe blog recenzia la o carte cu și despre… un câine.

Pentru că nu știu dacă îți mai amintești, dar aceasta este o dorință a mea foarte foarte veche… Cam de pe la începuturile blogului, așa. În 2016 am scris un articol de recomandări literare dedicat stăpânilor de pisici și… nu am mai fost capabilă să compun unul și pentru iubitorii și iubitoarele de câini (printre care, culmea!, mă mai și număr!). Aveam atunci să realizez că volumele în care câinii joacă un rol central sunt un fel de rara avis în viața mea de cititoare pătimașă. Sau, mă rog, ca să rămânem în limitele impuse de specie, un fel de rarus canis.

(Sper că nu am încurcat declinările în latină să mă fac acum de râs, la început de 2024!).

Așa că, la atâția ani distanță de la acea descoperire, aproape că mă resemnasem cu gândul că, dacă vii pe blogul nostru pentru vreo poveste cu patrupede, mai bine cauți în altă parte. Căci, în afară de niște poze cu Leia, nu prea aveam ce să-ți oferim.

Până azi!

Până azi, în afară de niște poze cu Leia, cum e aceasta în care se jură că nu mănâncă porumbei, nu prea aveam ce să-ți oferim pe blogul nostru în zona… canină

Eu și Marley, un roman autobiografic dedicat cititorilor adolescenți

“Eu și Marley” este un roman autobiografic semnat de John Grogan care se adresează, dacă mă iau după cele scrise pe copertă, cititorilor adolescenți. Ceea ce nu mă deranjează niciun pic. În fond, cineva trebuie să se ocupe și de titlurile dedicate tinerei generații. Și dacă nu eu, atunci cine 🙂 ?

Jenny și John Grogan, doi americani foarte îndrăgostiți și recent căsătoriți, descoperă într-o zi îngroziți că nu sunt în stare să aibă grijă de plantele din casa lor, care se ofilesc una după alta. Cum să se pună problema de un (viitor) copil? Prin urmare, disperați să-și demonstreze că sunt perfect responsabili, dar și pentru că logica probabil nu era chiar punctul lor forte, decid… să-și cumpere un pui de labrador, pe care îl botează Marley.

Apoi, după ce au ales rasa efectiv la întâmplare, au așteptat, liniștiți în ignoranța lor, ca Marley să se facă mare. În fond, nu au labradorii renumele de cei mai blânzi, cuminți și inteligenți câini din lume?

Hmmmm… Labradorii, în general, da. Marley, în particular, nu!

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI

Viața și iubirea alături de cel mai obraznic cățel din lume

Pufoșenia aceea simpatică și drăguță vrea să se dovedească demnă de subtitlul (cam stângaci…) pe care îl are romanul: “Viața și iubirea alături de cel mai obraznic cățel din lume”, prin urmare se transformă într-un zăpăcit de 50 de kile, dificil și hiperactiv, care fură și înghite orice. ORICE! Desigur, ce intră pe o parte trebuie să iasă pe cealaltă, așa că iată-l pe John căutând disperat în… mă înțelegi ce… lănțișorul de aur pe care îl cumpărase pentru soția lui.

Atunci când nu roade chiloții pe care îi fură de prin vecini sau nu spulberă ușa care dă în curtea din spatele casei, Marley distruge garajul în care este închis când încep furtunile. Fulgerele și, mai ales, tunetele îl sperie pe bietul câine atât de tare, încât, înnebunit de frică, face praf totul în jurul lui.

În ciuda reputației labradorilor de a fi excelenți câini de vânătoare, noi căpătaserăm unul care era absolut terifiat de orice făcea mai mult zgomot decât un dop de șampanie. Pocnituri, zgomotul de motoare, focuri de armă – toate îl îngrozeau. Furtunile erau apogeul terorii pentru el. La cel mai mic semn că se apropia o furtună, Marley o lua razna. Dacă eram acasă, se strecura între noi tremurând și salivând incontrolabil, cu o privire speriată, urechile pe spate și coada între picioare. Când era singur, devenea distructiv, eliminând din calea lui orice obstacol ca să ajungă la adăpost.

John Grogan, “Eu și Marley”
Citind „Eu și Marley” sub privirile parcă geloase ale Leiei

Marley, probabil singurul câine din lume dat afară de la cursul de dresaj

Pentru că nu sunt în stare să-l învețe pe Marley nici cele mai elementare comenzi, Jenny și John îl înscriu la un curs de dresaj. De unde va fi dat afară, pentru că nu numai că nu are de gând să asculte de nimeni, nici măcar de profesoara cu aer nazist… Dar îi învață la rele și pe ceilalți cursanți. Fie ei cu patru sau cu două picioare!

Însă, în tot acest haos sau, mai degrabă, în ciuda lui, Marley dezvoltă un atașament profund pentru stăpânii săi, care îi vor ierta, în cele din urmă, toate greșelile și îi vor trece cu vederea toate poznele. Iar garajul acela oricum necesita o zugrăveală serioasă 🙂 .

Apariția pe lume a copiilor e întâmpinată de Marley cu multă tandrețe – spre surpriza și ușurarea părinților! Căci pe cât de obraznic este în preajma adulților, pe atât de blând și de liniștit se dovedește în preajma bebelușilor. De parcă ar ști că în numai câțiva ani ei se vor dovedi niște parteneri ideali de năzbâtii.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI

Alertă de lacrimi!

După cum era de așteptat – și cred că nu mă poate acuza nimeni de vreun spoiler -, finalul cărții aduce și… finalul lui Marley care, acum un câine bătrânel și bolnăvior, va muri liniștit, vegheat de John care nu-și poate stăpâni lacrimile.

(Ca și tine, de altfel, ți-o garantez!)

Eu și Marley” este o carte fermecătoare, de o duioșie rară, lipsită de orice urmă de vulgaritate. Este o poveste care le vorbește tinerilor cititori despre iubire și generozitate, despre iertare și despre bucuria lucrurilor simple, pe un ton amuzant, simplu și clar, fără aerul scorțos al unor lecții de etică predate la școală. Prin urmare, susțin total decizia editurii de a o plasa în categoria “young adult”.

Marley m-a învățat cum e să trăiești fiecare zi cu exuberanță inepuizabilă și bucurie, cum e să trăiești momentul și să-ți urmezi calea inimii. M-a învățat să apreciez plăcerile mici din viață – o plimbare în pădure, zăpada proaspăt așternută, un pui de somn în razele soarelui de iarnă. Pe măsură ce bătrânețea a început să-l sâcâie, m-a învățat cum e să fii optimist în ciuda greutăților. Cel mai mult m-a învățat despre prietenie și altruism și, mai ales, despre loialitate deplină.

John Grogan, “Eu și Marley”

Cui nu recomand ABSOLUT DELOC cartea „Eu și Marley”?

În schimb, NU recomand cartea deloc, DAR ABSOLUT DELOC!, celor care iubesc câinii. Mai ales dacă au pe lângă ei un astfel de prieten blănos, deci știu foarte bine ce presupune epopeea creșterii, îngrijirii și dresării acestuia.

Pentru că, pe cât e Marley de simpatic și de amuzant în toate boacănele pe care le face, pe atât de înfiorători ca stăpâni sunt Jenny și John. Decizia lor bazată pe motive pur egoiste de a-și cumpăra un câine este doar prima dintr-un lung șir de hotărâri și alegeri una mai proastă decât cealaltă. Nu e de mirare că simpatia mea pentru ei a luat-o rău la vale, cu fiecare capitol parcurs, transformându-se într-o aversiune din cauza căreia am reușit cu mare greutate să termin cartea.

În relația cu Marley, cei doi dau dovadă mai degrabă de inconștiență și consider că este un adevărat miracol că bietul caine a apucat să trăiască 350 de pagini, pentru a muri în cele din urmă de bătrânețe. În cea mai mare parte a cărții, Marley este bolnav, rănit, plin de sânge, anesteziat, operat, pastilat. Iar atunci când se simte bine, pare că toată lumea nu găsește ceva mai bun de făcut decât să-l bată. Iar stăpânii nu au nimic împotrivă. Ba din contră!

“Nu mai suport câinele acesta. Găsește-i alți stăpâni!”

John îi cere unui prieten să-i traga un genunchi în plex lui Marley ca să-l dezvețe, cică!, să mai sară pe oameni. Jenny însăși, epuizată de viața de proaspătă mămică, îl lovește pe Marley cu pumnii și urlă într-o criză de isterie către soțul ei: “Nu mai suport câinele acesta. Găsește-i alți stăpâni!” Iar bărbatul, spre marea mea uluire, chiar începe să întrebe în dreapta și în stânga dacă nu-l vrea cineva pe Marley.

Îți spun… Dacă acesta este modul în care soții Grogan înțeleg să-i arate lui Marley că-l iubesc, nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi descoperit într-o zi că îl urăsc.

Prin urmare, îi confisc cărții două stele pentru doi indivizi care, după părerea mea, nu au meritat dragostea necondiționată a lui Marley.

Și rămâne cum am stabilit: sunt incapabilă să scriu un articol de recomandări pentru iubitorii și iubitoarele de câini, uffff!

P.S. Cartea a beneficiat de o ecranizare în 2008, cu Jennifer Aniston și Owen Wilson în rolurile principale. Eu una însă mă feresc să văd filmul. Vorba aceea, dacă am plâns eu când moare Marley la finalul unei cărți care mai mult m-a enervat, nu cred că am suficiente servețele în casă ca să rezist la o producție hollywoodiană, capabilă să-mi facă varză emoțiile la o astfel de scenă.

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI

Articol susținut de JoyVet

Probabil că Marley ar fi fost mult mai bine îngrijit dacă Jenny și John i-ar fi cunoscut pe medicii de la Joyvet, clinică veterinară București.

Joyvet oferă servicii medical–veterinare, precum: clinica veterinară, ambulanță veterinară, monitorizare pacienți nonstop, petshop, farmacie veterinară, investigații / analize veterinare, endoscopie, terapie intensiva și internat, cosmetică (frizerie canină) pentru animale de companie.

Ce spun medicii de la Joyvet, ei înșiși posesori de animale de companie

“Noi înțelegem atât suferința însoțitorilor, cât și suferința pacienților și ne tratăm pacienții cu atenția și importanța pe care o primesc proprii noștri prieteni necuvântători.  

Pe lângă pasiune și dedicare enormă față de această profesie și față de animale, Clinica JoyVet oferă pacienților aparatură medicală performantă. Astfel pacienții pot avea certitudinea analizelor 100% exacte, făcute în laborator propriu fără riscuri de contaminare și beneficiază de un tratament corect și eficient ce asigură cea mai rapidă recuperare.

Ne dorim să transformăm JoyVet într-un sinonim pentru:

-Tratamente medicale de ultimă oră

-O conduită medicală impecabilă

-Soluții personalizate și complete pentru fiecare pacient în parte

-Perfecționarea continuă a medicilor noștri prin participarea la cursuri, traininguri și conferințe ce -prezintă tratamente și tehnici medicale revoluționare ce vin în ajutorul animăluțelor de companie

-Aparatură medicală profesională de ultimă generație

Oferim tot suportul, profesionalismul și energia noastră pentru a fi siguri că atât prietenii necuvântători, cât și însoțitorii primesc exact serviciile de care au nevoie la standarde europene fără jumătăți de măsură sau compromisuri.”

Clinica Joyvet se află în Bucuresti, strada Lt. Dumitru Papazoglu 68, contact: 0731.803.803,  joyvetbucuresti@gmail.com. (P)

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate


  • Warning: reset() expects parameter 1 to be array, string given in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 33

    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home/anaarecarti/public_html/wp-content/plugins/gdpr/templates/privacy-preferences-modal.php on line 95

    error: Continut protejat Anaarecarti.ro!