Autor: Ben Miller
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Pandora M
Anul apariției: 2020
Traducere: Roxana Aneculăesei
“Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun” de Ben Miller vine să umple un colț în care cam bate vântul pe anaarecarti.ro. Căci, deși pe blogul nostru se găsește cam tot ce-și poate imagina un cititor, dacă ne întrebi de repovestiri, ridicăm din umeri!
Vorba aceea, cine să mai aibă timp și pentru ele?
Și iată cum a fost nevoie de o răceală care aproape că m-a scos din funcțiune timp de o săptămână ca să cotrobăi prin bibliotecă după “Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun”. Lasă că eram atât de varză că nici vorbă să mă pot concentra la o carte mai complicată. Lasă că niciun alt roman de sezon nu-mi făcea cu ochiul – și știi că tradiția pe anaarecarti.ro este ca în fiecare decembrie să-ți vorbim despre un titlu crăciunistic. Dar volumul semnat de Ben Miller este, de fapt, o repovestire pentru cititorii mai tineri a celebrului “Colind de Crăciun” al lui Charles Dickens. Adică slăbiciunea mea pe timp de iarnă.
“Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun” este, de fapt, o repovestire
Încă de când am auzit de apariția cărții în limba română, am aplaudat entuziasmată ideea unui “Colind de Crăciun” rescris pentru cei mici. Și aceasta pentru că, deși l-am văzut menționat pe o mulțime de liste de lecturi obligatorii pentru copii, eu una nu sunt deloc de părere că romanul lui Dickens este potrivit pentru ei. Dacă vrei să afli de ce, poți parcurge AICI recenzia mea la “Colind de Crăciun”: în fond, toate argumentele pentru care îl redeschid în fiecare decembrie pot fi, la fel de bine, contrargumente când vine vorba de lectura lui la vârste foarte fragede.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
În plus, eu port repovestirilor un respect uriaș pentru că datorită unei astfel de lucrări, apărute în copilăria mea în colecția Biblioteca Școlarului, m-am familiarizat foarte foarte devreme cu intriga și personajele din Iliada și Odiseea. Nu mai știu cum îl chema pe cel/cea care își asumase sarcina (atât de grea!, aveam să înțeleg mult mai târziu) de a-i împrieteni pe copii cu cele două capodopere ale Antichității. Dar sunt perfect conștientă că, fără demersul său, probabil că nu m-aș fi înhămat niciodată, ani mai târziu, la maturitate, să parcurg poemele. (Prin urmare, mulțumesc, oricine și oriunde ai fi!)
“Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun” – Colindul lui Dickens mai moden
Ca să nu fie acuzat, probabil, că doar a copiat schimbând pe ici-pe colo Colindul lui Dickens, dar și ca să dea propriului volum o notă modernă, Ben Miller se folosește de un personaj-pretext pentru a spune celebra poveste.
Jackson este un puști din zilele noastre, pasionat de Războiul Stelelor, dar și de tot ce ține de Moș Crăciun. Cunoaște fiecare ren zburător după botic și urechi, atelierul secret de la Polul Nord nu mai are niciun… secret pentru el și crede în continuare în magia Sărbătorilor de iarnă, în general, și a Moșului, în special. Care, speră puștiul, ar putea anul acesta să-i aducă un telescop – astfel, îi va putea însoți cu privirea sania fermecată care zboară pe cerul înstelat.
Un singur gând nu-i dă însă pace lui Jackson: Cum a ajuns Moș Crăciun să fie Moș Crăciun? Iar pentru a afla răspunsul la această întrebare, băiețelul e decis să apeleze direct la sursă: îl va întreba pe Moș Crăciun. Prin urmare, în noaptea de Ajun, Jackson nici vorbă să se ducă la culcare.
Moș Crăciun nu este deloc gras, bonom și bărbos
Pregătit sufletește de marea confruntare, el va descoperi uluit că Moș Crăciun nu este deloc gras, bonom și bărbos, ci un spiriduș cam împiedicat și, mai degrabă, supărat. Care este totuși de acord să-i dezvăluie lui Jackson trecutul său, de pe vremea când se numea Torvil și era unul dintre cei mai bogați spiriduși de la Polul Nord.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Crescut la casa de copii, Torvil a ajuns să trăiască singur, fără familie și fără prieteni, “detalii” care nu-l interesau absolut deloc câtă vreme magazinul lui de jucării îi umplea buzunarele. E adevărat, din când în când, gândul îi zbura la Gerda, fetița cu care se împrietenise la orfelinat, dar de care viața l-a despărțit într-un mod brutal. Însă Torvil se scutura repede de aceste amintiri dureroase și se întorcea la activitatea lui preferată: număratul banilor.
În fond, singurul avantaj al unei inimi de piatră este că nimeni nu ți-o poate frânge cu una, cu două…
Trei vizitatori, unul mai zăpăcit ca altul
…Până într-o zi, când trei vizitatori, unul mai zăpăcit ca altul, îi vor demonstra zgârcitului și egoistului Torvil că adevărata avere a omului bogat este capacitatea de a-i ajuta pe cei săraci.
Și astfel se așterne în fața noastră clasicul Colind de Crăciun, într-o variantă mult mai tandră, mai blândă și mai prietenoasă, astfel încât copiii să nu se sperie, dar și să înțeleagă ușor care este adevărata menire a Crăciunului, câtă magie se ascunde în iubire și cât de multe miracole poate face generozitatea. Nuanțele horror din Colindul lui Dickens au dispărut cu desăvârșire, pâna și aparițiile Crăciunurilor trecute sunt lipsite de dramatism, în schimb, acum accentul se pune cu mai multă putere pe valori ca echitate, empatie și moralitate.
Și aceasta, inclusiv cu ajutorul ilustrațiilor alb-negru realizate de Daniela Jaglenka Terrazzini. În plus, limbajul este modern – poate prea modern, după gustul meu!, de aici și cele 4 steluțe acordate cărții. Moșul lui Ben Miller vorbește, mai degrabă, ca un băiat de cartier (“Ești super-triplu sigur?”, îl întreabă la un moment dat pe Jackson), în fraze simple, scurte, la obiect, fără să se complice în metafore și alte figuri de stil.
Ben Miller nu e Charles Dickens. Nici măcar Ben Stiller nu e 🙂
Desigur, Ben Miller nu e Charles Dickens, prin urmare sper că nu are nimeni pretenția să găsească în cartea lui descrierile CO-LO-SA-LE și nici umorul ascuțit care au transformat Colindul de Crăciun într-unul dintre romanele mele preferate din toate timpurile.
Și poate că e mai bine așa! Căci nu aceasta este oare surpriza care îi așteaptă în viitor pe copiii care azi citesc “Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun”?
P.S. Doar ca să înțelegi cât de varză am fost din cauza răcelii… Pentru că vazusem pe undeva că autorul Ben Miller este și actor de comedie, am parcurs toată cartea minunându-mă de talentul literar al lui… Ben Stiller. Abia când am dat ultima pagină și am văzut poza scriitorului, mi-am dat seama de greșeală. Nu, Ben Miller nu e Ben Stiller. Din fericire pentru amorul meu propriu, aflu că scriitorul englez a fost confundat în repetate rânduri cu starul hollywoodian, primind chiar vacanțe exotice și cadouri de lux în numele lui! Ce să zic?! Eu măcar am scuza că eram bolnavă…
