Autor: Kevin Smith/ Desene de Terry Dodson
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Litera
Anul apariției: 2022
Traducere: Sebastian Mihail
Când am cumpărat “Spider-Man/ Black Cat: Infernul violenței”, am crezut că o să am de-a face cu o poveste ușoară, cu replici amuzante, cu personaje adolescentine în care hormonii își fac de cap. Nici că puteam să mă înșel mai mult!
Acest comics este dedicat publicului matur! Conţine o poveste terifiantă din care nu lipsesc violul, incestul, pedofilia și abuzurile asupra minorilor. Nu știu cum au acceptat cei de la Marvel o asemenea poveste și cum a fost inclusă în Seria Must Have. Însă ce știu sigur… este cum va reacționa mama puștiului care, în fața chioșcului de ziare, se lupta să rupă folia protectoare nerăbdător să citească ultimele aventuri ale lui Spider-Man.
De-a lungul timpului, Spider-Man/ Peter Parker și Black Cat/ Felicia Hardy s-au tot întâlnit și despărțit, relația dintre ei variind de la pasiune 100 %, la ură 100%. Când aliați, când dușmani, când iubiți, când indiferenți, cei doi au o bogată istorie împreună. Acum, la începutul acțiunii din “Infernul violenței”, intitulată în original “The evil that men do”, cei doi se reîntâlnesc după ce Spider-Man s-a despărțit cu ceva timp în urmă de Black Cat, care a recunoscut că era îndrăgostită de el, dar nu și de banalul Peter Parker. Povestea conține șase numere și poate fi lejer împărțită în două părți.
Black Cat şi Spider-Man, un flirt fără inhibiții, cu insinuări dedicate mai mult publicului adult
Astfel, în primele trei numere, justițiarul Spider-Man și simpatica hoață și infractoare Black Cat investighează două cazuri aparent fără prea multe elemente în comun: el – moartea unui elev din cauza unei supradoze, ea – dispariția (apoi moartea) unei amice.
Întâlnirea dintre ei este amuzantă, cu replici care mai de care mai spirituale, cu o atracție reciprocă care reiese din fiecare desen & fiecare gând al celor doi. Flirtul dintre cei doi, în timp ce sar de pe o clădire pe alta, este sexy, pasional, fără inhibiții, cu insinuări dedicate mai mult publicului adult.
În timpul anchetei, cei doi descoperă că personajul negativ este un mutant cu niște puteri ieșite din comun, care îi permit să omoare pe oricine într-un mod și mai ieșit din comun. Și apoi, fără nici o avertizare, urmează un viol! Sau… un posibil viol! Oricum, niciodată nu m-aș fi așteptat să folosesc acest cuvânt în recenzia unui comics Marvel cu și despre vecinul prietenos Spider-Man.
Partea a doua din “Infernul violenței” este cu adevărat… infernală
Și așa ajungem la partea a doua din “Infernul violenței”. Care este cu adevărat infernală: întunecată, sobră și lipsită de umor. Acum urmează, cu detalii, restul nenorocirilor enumerate la începutul recenziei: incestul, pedofilia, abuzarea minorilor.
Tonul poveștii este atât de diferit de începutul comicsului încât ai impresia că este vorba de o altă serie, iar personajele au suferit o schimbare radicală de personalitate. De parcă scenaristul primelor numere a fost schimbat cu cineva precum… Diavolul, iar acesta a decis să ne prezinte trecutul zbuciumat, violent și deprimant al personajului negativ și al simpaticei Black Cat. Recunosc că există și un lucru pozitiv: prezentarea modului în care victimele fac față tragediilor prin care trec. Dar este prea puțin…
În schimb, partea de grafică este foarte reușită. Mai ales cea care o are în postura de vedetă pe Black Cat. Aceasta este prezentată foarte amănunțit la dușul de dimineață. La salturile de pe o clădire pe alta. La înfășurarea în jurul lui Spider-Man, mai strâns decât înfășor eu un fular în jurul gâtului într-o zi geroasă de iarnă. La posturile de aterizare sau la cele de luptă.
Primele trei numere se bazează mai mult pe modul în care costumul lui Black Cat se mulează pe formele ei
De fapt, primele trei numere se bazează atât de mult pe modul în care costumul lui Black Cat se mulează pe formele ei, încât Spider-Man devine un personaj rătăcit prin peisaj. Însă nu știu pe cine ar deranja așa ceva! În fond, vorbim de artă grafică 🙂 ! Dacă nu mă crezi, vezi coperta! Alt lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost că atunci când este prezentat trecutul, cu toate amintirile dureroase, stilul grafic se schimbă radical.
Nu este cel mai bun comics cu Spider-Man, dar, pentru mine, este cu siguranță unul dintre cele mai șocante. Povestea, oricât de dură, mi-a plăcut pentru că este altceva decât ceea ce găsești într-un comics obișnuit și pe măsură ce o citeam am devenit interesat de personaje, bune și rele.
Singurul lucru pe care aș fi vrut să-l mai aibă ar fi un avertisment pe copertă. “În atenția părinților! Acest comics NU este pentru minori!!!” Și iar îmi aduc aminte de zâmbetul mamei de la chioșcul de ziare…
P.S.1 Aaaaa! Să nu uit! Apar câteva personaje ultra&megacunoscute!!! Atâta zic!!!
P.S.2 Marvel Must Haves adică… Marvel trebuie să aibă? Cam obraznic Marvel ăsta, dar măcar e sincer 🙂 .
