Dacă ne-am liniștit cât de cât cu Odiseea – filmul, aș vrea să ne ocupăm puțin de Odiseea – cartea. Mai ales că, până recent, simpla menționare a epopeii lui Homer mai degrabă speria cititorul modern. Însă în vâlva fantastică stârnită de filmul lui Christopher Nolan și de dezbaterea: „Cât de… bronzată era totuși Elena din Troia?”, am auzit mulți spectatori interesați să-și cumpere “și cartea”, dar descurajați de avalanșa de variante disponibile la ora actuală in librării. Lor li se adresează textul de față.
Deci cum să citești “Odiseea”? Un răspuns simplu și rapid ar fi: citește-o oricum. Dar când au fost lucrurile vreodată atât de simple pe un blog de carte?
În funcție de starea ta, de timpul de care dispui și de ceea ce cauți de la o lectură, ai la dispoziție trei modalități de a călători alături de Ulise în lumea zeilor și a monștrilor homerici.
Să le luăm pe rând. Cu argumente pro și contra, după cum ne este obiceiul.
Varianta clasică: Odiseea în versuri
Aceasta este calea „puristă”. Înseamnă să deschizi o traducere fidelă formatului original și să parcurgi textul exact așa cum a fost gândit să sune în antichitate. Sau, mă rog, pe aproape…
- PRO: Trăiești experiența cea mai apropiată de textul-sursă. Ritmul hexametrului dă o muzicalitate unică textului, iar metaforele homerice își păstrează măreția intactă. Este o formă de imersiune istorică și culturală completă.
- CONTRA: Cere multă răbdare. Limbajul poetic antic și topica pot fi obositoare pentru un cititor obișnuit cu dinamica prozei moderne. Ritmul de lectură va fi inevitabil mai lent, iar riscul de a te bloca în detalii sau descrieri este destul de mare.
Iar când zic detalii, nu glumesc. Două exemple:
În Cântul II din Iliada se află faimosul „Catalog al Corăbiilor” în care Homer enumeră cu o precizie matematică toate cele 29 de contingente ale armatei ahee, peste 50 de regiuni și orașe grecești, zeci de căpetenii. Plus numărul exact de nave aduse de fiecare (peste o mie).
În schimb, în Odiseea avem în Cântul XI ceea ce istoria literară reține drept „Catalogul Eroinelor” (sau al Femeilor Celebre). Când Ulise coboară în lumea morților, el întâlnește o mulțime uriașă de umbre. Homer alocă peste 100 de versuri unei liste detaliate de mame și soții de eroi sau zei: Tyro, Antiope, Alcmene (mama lui Hercule), Megara, Epicasta (Iocasta, mama lui Oedip), Leda (mama Elenei din Troia), Fedra etc.
Și acum, imaginează-ți tot ce-am scris aici sub formă de versuri. SUTE DE VERSURI!
EXPERIENȚA MEA
Familiarizată cu subiectul celor două epopei homerice, m-am întors în ultimii ani la traducerile fidele cu care am mai cochetat în trecut, dar pe care nu le-am dus niciodată la capăt. De data aceasta, nu mi-am propus nimic. Nici să le bifez, nici să ating un număr de pagini pe zi, nici să-mi dau doctoratul în Homer. Doar să încerc să mă bucur de aventura mea. Aveam astfel să descopăr că în timp ce Iliada poate că e mai cunoscută (cel puțin, începutul cred că îl știe orice cititor *), preferata mea este Odiseea. Nu numai că este mai accesibilă, dar chiar este mai palpitantă și… mai amuzantă. Ceea ce, nu știu de ce, sfântă preconcepție!, nu mă așteptam de la Homer.
* FUN FACT: Am citit undeva că versul cu care începe Iliada – „Cântă, Zeiță, mânia ce-aprinse pe Ahil, Peleianul” – este de departe cel mai cunoscut din poem pentru că reprezintă… limita maximă atinsă de majoritatea cititorilor :)) . Tu să nu fii ca ei :))!
Varianta accesibilă: Repovestirile în proză
Dacă versurile ți se par un obstacol prea mare, repovestirile transformă poemul epic într-un roman de aventuri liniar și ușor de urmărit.
- PRO: Firul narativ devine extrem de fluid. Nu mai trebuie să descifrezi metafore complexe pentru a înțelege unde navighează Ulise sau ce comploturi se țes în Itaca. Este varianta ideală dacă vrei doar să reții acțiunea, personajele și cronologia evenimentelor.
- CONTRA: Se pierde o bună parte din farmecul liric. Atmosfera aceea solemnă, aproape sacră, a epopeii tinde să se dilueze, transformând o capodoperă poetică într-o simplă succesiune de peripeții.
În librării găsești în acest moment o traducere în proză semnată chiar de marele critic Eugen Lovinescu. Este scrisă într-un stil savuros, ce amintește de basmele noastre populare.
EXPERIENȚA MEA… NOSTALGICĂ: Repovestirile pentru copii
Aici regulile jocului se schimbă complet. Pentru această categorie există numai argumente PRO.
Ca mulți alții, și eu am aflat pentru prima dată de Iliada și Odiseea încă de când am învățat să citesc, prin intermediul unei cărticele pentru copii. Nu știu dacă o mai am (chiar! ia să mă duc să scotocesc prin bibliotecă!), dar îi voi rămâne pe veci recunoscătoare autorului respectiv pentru felul în care m-a introdus în lumea monștrilor cu un singur ochi, a vrăjitoarelor care transformă oamenii în porci, a zeilor care pedepsesc muritorii cu fulgere.
Dacă ai pe acasă un prichindel, caută în librării un astfel de titlu. Este poarta perfectă de intrare în universul antic, o lectură care nu doar educă, dar lasă și o amprentă nostalgică puternică peste ani. Eu sunt cea mai bună dovadă!
UPDATE! Vaaaai, nu-mi vine să cred! Am găsit în bibliotecă volumul care mi-a făcut cunoștință în copilărie cu Iliada, Odiseea și Eneida, repovestite pentru copii de George Andreescu! Publicat în 1979 în colecția Biblioteca școlarului, este și azi perfect lizibil! Ce descoperire!
Varianta modernă: romane cu temă homerică
Mitologia greacă trăiește o adevărată epocă de aur în ficțiunea contemporană. Autorii moderni preiau scheletul Odiseei și îl îmbracă în haine narative noi, adaptate sensibilităților de astăzi.
- PRO: Aceste cărți aduc perspective proaspete și extrem de necesare. Deseori, ele dau voce personajelor feminine, care în textul original erau doar pioni pe tabla de șah a lui Ulise. Stilul este alert, psihologia personajelor este profundă, iar lectura devine extrem de captivantă.
- CONTRA: Uneori, devierile de la mitul originar sunt majore. Dacă le citești doar pe ele, riști să rămâi cu o imagine distorsionată asupra modului în care erau privite aceste povești în antichitate, deoarece complotul modern tinde să judece acțiunile de atunci prin prisma valorilor de acum.
EXPERIENȚA MEA
Dacă vrei să explorezi această nișă, iată câteva recomandări:
- „Circe” de Madeline Miller. Preferata mea în această categorie (și pentru că eu am o adevărată slăbiciune pentru vrăjitoare). Citește recenzia AICI
- “Penelopiada” de Margaret Atwood. Atenția este mutată de la Ulise la Penelopa și la femeile rămase acasă. Penelopa este aceeași soție fidelă… doar că foarte furioasă, plină de umor și cu multe secrete. ADOOOR!
- „Odiseea povestită de Penelopa, Circe, Calypso și celelalte” de Marilu Oliva. O carte scrisă cu multă sensibilitate care, din nou, mută reflectorul de pe eroul masculin pe femeile care i-au marcat destinul. Citește mai multe detalii despre carte AICI
- Cărțile de mitologie ale lui Stephen Fry de la Editura Trei. Fry rescrie legendele grecești cu un umor englezesc savuros și multă erudiție. Reprezintă lectura perfectă dacă vrei să înțelegi contextul zeilor din Odiseea fără să te simți ca la un curs plictisitor de facultate.
- Clitemnestra de Constanza Casati. În epopeea lui Homer, Clitemnestra este portretizată în antiteză cu Penelopa. Agamemnon o descrie ca pe o trădătoare monstruoasă, în timp ce Penelopa este lăudată pentru loialitate. Romanul lui Casati funcționează ca o replică feministă la această viziune, oferindu-i Clitemnestrei ocazia să își spună propria versiune a poveștii.
Cum să citești Odiseea? Concluzie
Până la urmă, Odiseea nu este un examen pe care trebuie să îl treci în fața unei comisii de profesori rigizi. Deci nu există un mod „greșit” de a o citi. Fie că alegi solemnitatea versurilor, nostalgia unei ediții din copilărie sau dinamismul unui roman modern, important este să pornești la drum.
Doar că, spre deosebire de Ulise, sper să-ți amintești să te întorci cât mai repede acasă…
