Autor: N.K. Jemisin
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Paladin
Anul apariției: 2017
Traducere: Laura Ciobanu
Conform lui Dex online, VOLUPTÁTE, voluptăți, s. f. 1. Plăcere mare a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. – Din fr. volupté, lat. voluptas, -atis.
Acum… ce caută definiția cuvântului ” voluptate” la începutul recenziei cărții “Al cincilea anotimp”? Ei bine, aceasta a fost senzația atunci când am citit-o. A fost o adevărată desfătare a simțurilor mele literare 😊, fiecare pagină a fost o încântare. Ca niciodată, totul – povestea, personajele, aspectul cărții, prezentarea făcută de editură – s-a legat perfect și a dat naștere unei adevărate capodopere fantasy.
Jemisin a luat premiul Hugo pentru “Al cincilea anotimp”
Spre marea mea rușine, până să cumpăr cartea nu știam mai nimic despre N.K. Jemisin. Auzisem că a luat un premiu Hugo pentru “Al cincilea anotimp”, apoi că a mai luat unul pentru “The Obelisk Gate”, continuarea acestui volum. Și apoi a luat Hugo, Nebula și Locus pentru “The Stone Sky”, cartea care încheie seria “Pământul sfărâmat”. Și cam atât. Dar pe la pagina 200 și ceva din “Al cincilea anotimp” am realizat că este timpul să o cunosc mai bine și am cumpărat toate cărțile scrise de ea și apărute pe piața românească. O investiție bună!
Acțiunea din “Al cincilea anotimp” are loc pe o planetă al cărei singur continent se numește Neclintirea. Ei bine, acest nume este unul incorect, deoarece lumea respectivă este lovită în mod periodic de cutremure şi erupții vulcanice care clatină și zguduie scoarța terestră. Adaugă la asta existența unor oameni care pot controla pământul și rocile și realizezi că Neclintirea nu este deloc… neclintită. Mai mult decât atât, din când în când planeta trece printr-un Al cincilea anotimp, ce constă într-o mulţime de dezastre, al cărui rezultat este exterminarea omenirii în proporție de 99%. Și acum Al cincilea anotimp cam bate la ușă…
Are de ales între o viață de sclav și una de fugar
Populația Neclintirii se împarte între oameni obișnuiți și orogeni. Aceștia din urmă sunt persoane care au o mulțime de însușiri: pot controla rocile și mineralele care alcătuiesc pământul, pot declanșa sau opri cutremure sau pot extrage energia celor din jur. În ciuda acestor însușiri, viața unui orogen este una crâncenă: fie urmează cursurile unei școli, Fulcrum, unde puterile sale sunt domesticite și controlate pentru ca după absolvire să fie exploatat de către conducerea țării, fie se ascunde și încearcă să-și trăiască viața ca un om banal, riscând să fie descoperit, vânat și ucis. Pe scurt, are de ales între o viață de sclav și una de fugar.
Personajele principale sunt trei eroine. Așa că toţi cei care caută eroi musculoși sau cavaleri cuceritori or să fie cam dezamăgiți. Revenind… Essun este o femeie orogen care a ales să trăiască ascunzându-și puterile. Viața ei liniștită alături de soț și doi copii, un băiat și o fată, este spulberată în urma unui cutremur ale cărui efecte distrugătoare se simt pe tot continentul. Reîntoarsă la casa ei, face o descoperire înfiorătoare: soțul i-a omorât băiatul, convins că acesta a declanșat cataclismul și apoi a fugit cu fata. Îndurerată, dar și furioasă, femeia pleacă în căutarea bărbatului ca să se răzbune și să-și recupereze fata.
Nu are nici un drept, nici măcar dreptul la viață
A doua eroină este o fetiță, Damaya, care abia își descoperă puterile de orogen. Deşi nu are nici o vină pentru puterile sale, familia ei arde de nerăbdare să scape de ea, așa ca o pur și simplu o dă unui Gardian. Acesta face parte dintr-o organizație ai cărei membrii sunt capabili să anuleze puterile orogenilor și chiar să-i omoare pe aceștia. Bărbatul o duce la Fulcrum, iar pe drum începe cu micuța un antrenament dur care o va obișnui cu faptul că nu are nici un drept, nici măcar dreptul la viață.
Ultimul personaj este Syenite. Aceasta este o tânără ambițioasă care a absolvit cursurile ținute la Fulcrum și tocmai a primit prima ei misiune, care este de fapt două-în-una: sub supravegherea celui mai puternic orogen din lume trebuie sa găsească o modalitate de a elibera calea de acces spre portul unui oraș, lucru pe care abia așteaptă să-l facă. Și în timp ce face asta, este obligată de șefa ei să conceapă un copil cu profesorul său, lucru pe care nu poate să-l sufere.
Al cincilea anotimp nu e cea mai bună alegere dacă vrei să citești o carte optimistă și fericită
După cum ai realizat, dacă vrei să citești o carte optimistă și fericită și ai deschis “Al cincilea anotimp” nu ai făcut cea mai bună alegere. Lumea Neclintirii este cam deprimantă. Modul în care trăiesc orogenii, lipsiți de orice fel de demnitate umană și obligați să se supună conducerii centrale, prejudecățile celor normali față de ceilalți, modul în care sunt tratați cei care au rămas fără un adăpost în urma cutremurelor, m-au făcut să sper că la un moment dat cineva o sa-și folosească puterile și o să rupă Neclintirea în două. Nu a fost așa, dar mai am o speranță: mai sunt două volume…
Sentimentul deprimant este accentuat de faptul că pe parcursul cărții Jemisin ne dă o serie de indicii conform cărora Neclintirea a fost odată asemenea Pământului, sau poate chiar Pământul, dar oamenii au abuzat de planetă și au distrus-o… În general, cam ceea ce facem noi acum, în fiecare zi…
Al cincilea anotimp este foarte greu de pus deoparte
În ciuda acestui lucru, nu am putut renunța la carte. Povestea trece de la o eroină la alta și inițial această decizie mi s-a părut că va duce la haos și confuzie, dar Jemisin mi-a arătat că greșesc. A fost modul ideal de a dezvălui mai multe despre cele trei și despre relația dintre ele. Acțiunea este plină de suspans, curge foarte ușor și, din acest motiv, “Al cincilea anotimp” este foarte greu de pus deoparte. Recunosc că după ce am terminat-o, mi-am dorit să o recitesc. Dacă acest lucru nu constituie un motiv pentru ca “Al cincilea anotimp” să fie o carte voluptuoasă, nici unul nu este…
“Al cincilea anotimp” nu are dragoni, vrăjitoare, cavaleri în armuri strălucitoare sau balauri cu cinci capete. Are în schimb personaje credibile, o lume fascinantă și o poveste nou-nouță, originală, care se termină cu o frază de milioane ce promite ca al doilea roman din trilogie să fie și mai și.
Abia aștept să citesc continuarea.
