Autor: Adam Bodor
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Humanitas
Anul apariției: 2010
Traducere: Marius Tabacu
Recunosc că şi titlul, „Zona Sinistra”, şi numele autorului m-au păcălit. Eu speram că dau peste un thriller cu care să-mi spăl creierul la sfârşit de săptămână.
Însă, ce să vezi?, nu e vorba despre o zonă sinistră, ci despre zona denumită Sinistra, unde nu se întâmplă lucruri stranii pentru că bântuie fantoma vreunui criminal în serie, ci pentru că oameni în carne şi oase sunt bântuiţi de o fantomă cu care mulţi dintre noi suntem familiarizaţi: comunismul. Probabil nu mai e nevoie să vă spun: scriitorul e pe jumătate român.
De obicei, ocolesc cărţile despre comunism, chiar şi pe cele care îl ating în treacăt. Nu încerc să uit, consider că o memorie sănătoasă trebuie să înglobeze şi bune, şi rele, dar nu sunt masochistă şi nu vreau să trăiesc cu apăsarea de care m-am scuturat în ’89. Ştiu ce înseamnă comunismul şi mi-e silă de el. Nu mai vreau să mi se reamintească prin filme şi cărţi, vreau să mă bucur de filme şi de cărţi în care să descopăr lumi şi lucruri noi, nu trecutul raţionalizat, cenzurat, oprimat. Şi mai cred că suntem suprasaturaţi de tema aceasta.
Cât pe ce să închid „Zona Sinistra” imediat
M-a tentat să închid cartea aşa cum am deschis-o. Mi-am învins însă acest impuls şi am descoperit povestea unui bărbat căruia scriitorul i-a alocat un nume provizoriu şi un statut identic, de provizorat, într-o zonă de graniţă strict controlată, unde el a venit să-şi caute fiul adoptiv deportat, Bela Bundasian. Andrej Bodor – da, autorul i-a dat numele său de familie – este personajul principal. Ni se spune clar de la început că acesta nu e numele lui, ci unul împrumutat, fiindcă adevărata identitate i s-a pierdut odată cu actele uitate sub şaua bicicletei, la intrarea în Sinistra.
Andrej se supune, lucru esenţial supravieţuirii în Sinistra. Şi în comunism. Face exact ce i se spune, nu pune întrebări, acceptă orice slujbă, inclusiv pe aceea de paznic de cadavre la morgă, şi orice misiune, chiar dacă se finalizează cu victime. Totul justificat, vei crede, de faptul că TREBUIE să rămână în zonă pentru a da de urma fiului său şi pentru a găsi o cale de a-l scoate de acolo. De aceea, când îl găseşte, dar Bela îl trimite scurt la plimbare, refuzându-i ajutorul, devine de neînţeles de ce Andrej e lipsit de reacţie (şi parcă şi de sentimente!). A fost doar un simţ al datoriei, datorie care s-a stins cu un cuvânt din partea tânărului? Hm…
Locuitorii Sinistrei poartă plăcuţe cu numele lor la gât şi la glezne
Puţine sunt întâlnirile lui Andrej cu Bela. Mai numeroase sunt cele cu amicii de pahar, cu care împarte un… sinistru spirt denaturat, sau cu femeile, două la număr, care-l primesc în aşternuturile lor. Cu cea de-a treia femeie din viaţa lui, Izolda “Coca” Mavrodin, nu se culcă; de ea ascultă. Ea este noul comandant al vânătorilor de munte din satul Dobrin, şefa lui sau, mai bine zis, Dumnezeul lui. Această Coca, despre care scriitorul spune că “miroase a gândaci pisaţi” dispune de el cum doreşte…
Locuitorii Sinistrei poartă plăcuţe cu numele lor la gât şi la glezne. Chipurile, ca să fie mai uşor de identificat dacă mor prin munţi şi nu sunt găsiţi repede. Şi mulţi împart acelaşi nume de familie, fără ca scriitorul să-i lege prin vreun grad de rudenie. Nikifor Tescovina, responsabilul cantinei, şi Toni Tescovina, cel căruia Andrej îi predă ştafeta la morgă după ce Coca Mavrodin îi schimbă (din nou) ocupaţia. Frizerul Vili Dunka şi piticul Gabriel Dunka, fabricant de sticla mată pentru ferestre. Legistul Titus Tomoioaga şi fotograful Valentin Tomoioaga… Greşit sau nu, am asimilat această repetiţie cu uniforma. Numele-uniformă – ce ar fi mai potrivit pentru a reda depersonalizarea specifică perioadei comuniste?
Cu personajele astfel (voit) şterse, cel mai bine se conturează în carte chiar Sinistra, zona imaginată de Adam Bodor undeva la graniţa României cu Ucraina. Un ţinut aspru, îngheţat, apăsător, în care locuitorii par dezumanizaţi şi prizonieri. Un loc întunecos, ca o pasăre mare şi neagră, care-şi întinde aripile asupra ta şi te înghite.
