“Traficantul de umbre” de Monica Ramirez – Ana are carti!

“Traficantul de umbre” de Monica Ramirez

Înainte de orice, eu vreau să ştiu: s-a făcut un film după cartea aceasta? Şi dacă nu, de ce?!!!! Că eu am chiar şi câteva propuneri pentru actorii care să joace în rolurile principale 🙂 !

Întrebările mele nu sunt apărute din senin. Jur că am avut impresia, citind “Traficantul de umbre” de Monica Ramirez, că mă uit la un film. Din genul acela care te ţine încordat cap-coadă, de te lasă la final în pragul febrei musculare…

Laurence conduce o reţea internaţională în care a adunat numai crème de la crème din lumea mercenarilor, fură…  cam orice (de la opere de artă şi bijuterii, până la armament sau proiecte militare secrete – nu contează, câtă vreme primeşte recompensa corectă), negociază dur, corupe, aleargă, se bate, împuşcă, aruncă în aer, răneşte, omoară… Ce mai!, bifează TOATE verbele de gen care se găsesc într-un thriller care se respectă.

Printre toate acestea (şi, uneori, chiar şi în acelaşi timp), flirtează, seduce, subjugă, cucereşte, face sex cu orice femeie – câtă vreme îi serveşte scopurilor sale. Şi pe tot parcursul cărţii… iubeşte CU ADEVĂRAT o singură femeie, pe Sybille, prietena lui din copilărie şi singura persoană în faţa căreia îşi permite să lase garda jos.

Ce spui? Că parcă nu mai e thriller, ci “romance”?

EXACT!

Monica Ramirez pare că şi-a propus să atragă cititorii/cititoarele din ambele tabere şi, după părerea mea, planul chiar îi reuşeşte. Fanii acţiunii au parte de ea din plin, mai ales că toate activităţile lui Laurence sfârşesc prin a-l transforma în ţinta unei organizaţii puternice şi atât de secrete că nimeni nu crede că există cu adevărat. Şi, deşi rolul acesteia este de a proteja Europa de nenorociri create de indivizi ca Laurence, cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, intervenţiile misterioasei societăţi (în numele unui “bine” destul de discutabil) nu sunt cu nimic mai diferite de cele ale personajului principal… Care personaj principal va ajunge să lucreze pentru ea (!). Prin urmare, în cartea aceasta nu ai parte de clasicii “good guys vs bad guys”. Până şi inocenta Sybille de la începutul cărţii se transformă într-un (fel de) spion excelent.

Aşa cum ţi-am mai spus, mie îmi plac bătăile (iar în “Traficantul de umbre”, din fericire, sunt cu nemiluita!), în timp ce genul “romance”… mulţumesc, mai bine, nu! De aceea poate povestea de iubire dintre Laurence şi Sybille nu prea m-a pasionat, ba chiar m-am surprins de câteva ori dând ochii peste cap, nerăbdătoare să revenim la… bătăile noastre, că doar eu înţelesesem că am de-a face cu un roman de acţiune, nu de “iubire, chestii, trestii”. Recunosc şi că, la un moment dat, m-am temut puţin că Monica Ramirez e prietenă cu… Sandra Brown şi, na!, ca fetele, împrumută una de la alta diverse, cum ar fi stilul de a descrie o scenă de amor. Dar nu, din fericire, Monica Ramirez ştie când să închidă uşa la dormitor, ceea ce am apreciat.

Pe de-altă parte, scenele casnice cu Laurence şi Sybille sunt chiar amuzante. Oamenii vin de “la muncă” (ai reţinut, da?, bătăi, gloanţe, răni etc etc) şi ea pune rufe în maşina de spălat, el mătură frunzele din curte… 🙂

Finalul va face deliciul tuturor romanticilor/romanticelor, dar să-mi dau una peste degetele cu care tastez dacă am de gând să vă dezvălui ceva.

Prin urmare…

E o carte comercială? AB-SO-LUT!

Sunt personajele prea… perfecte – el, idealul oricărei cititoare de Sandra Brown, ea – idealul oricărui  barbat, indiferent de ce citeşte, chiar dacă vorbim de o revistă de pescuit, să zicem? CA-TE-GO-RIC!

E cam multă dragoste în thriller-ul acesta? DA-DA-DA!

Dar pentru că e un roman de acţiune cinstit, corect, care m-a ţinut cu sufletul la gură în cele două nopţi în care l-am citit, şi pentru că înaintea lui, ultima carte de gen citită de mine, “Focul alb” de Preston & Child, m-a cam scos din sărite, primeşte 4 stele.

P.S. O fi scriitoarea născută la Bucureşti, dar zău dacă am simţit. E drept că atunci când acţiunea se cam apropie de România, mi-am spus: “Stai că acum începe cu Securitatea, cu comunismul”! Din fericire, n-a fost cazul!

CE-AM SCRIS CÂND AM ÎNCEPUT S-O CITESC:

“Să ştiţi că şi românii scriu thrillere foarte bune”, îmi spune Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, iar eu nu fac nici un efort să-mi ascund scepticismul.

Însă, pentru că întotdeauna mi-au plăcut provocările, îmi propun să mă scutur de impresia pe care a lăsat-o asupra mea “Biblia pierdută” şi să mă apuc să citesc “Traficantul de umbre” de Monica Ramirez fără aşteptări şi fără idei preconcepute.

În plus, ca s-o spunem pe-aia dreaptă, Monica Ramirez e mai mult americancă decât româncă. S-a născut la Bucureşti, e adevărat, dar locuieşte în America, unde a publicat până acum 9 romane. Absolventă a Belford University din California, deţine o diplomă de Creative Writing şi e membră a EWA – Espionage Writers of America, deci e evident care e genul ei preferat şi pe ce s-a axat.

Să vedem…

Cartea poate fi cumpărată online de AICI (varianta ebook)

Facebook Comments

Comentarii

  1. Superba recenzie!!!!
    Cartea e pusa deja in wishlist.

    1. Multumim, Vero!

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate