Autor: S.A. Cosby
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Crime Scene Press
Anul apariției: 2024
Traducere: Carmen Olimpia Tache
Când am citit pentru prima dată despre ce este vorba în „Toți cei păcătoși sângerează”, am fost puțin surprins. Și asta deoarece în prima carte a lui Cosby, ʺPustiul de asfaltʺ (recenzia AICI), eroul este un interlop, iar în a doua, ʺLacrimi care ardʺ (recenzia AICI), personajele principale sunt doi tați care vor să răzbune uciderea fiilor lor.
Așa că pentru a treia carte mă așteptam la ceva de genul unui antierou aflat la limita dintre bine și rău sau la un tip care ia legea în propriile mâini. În loc de asta, Cosby și-a ales drept personaj principal un șerif negru, dedicat complet meseriei sale, un om al regulamentelor și al legii.
Titus Crown, un fost agent FBI, este șeriful unui mic oraș numit Charon, Virginia. Deși este negru, bărbatul a reușit să câștige alegerile pentru postul de apărător al legii într-o localitate dominată de tensiuni rasiale și cu un trecut încărcat de violență la adresa celor de culoare. Cu toate acestea, el este respins atât de comunitatea albă, din cauza culorii pielii sale, dar și de comunitatea afro-americană, care îl consideră un trădător de rasă, deoarece dintr-un negru respectabil a devenit un ʺalbastruʺ, adică doar un polițist obișnuit.
Poate fi ceva și mai rău decât o crimă șocantă? Da!
Noul caz de care se va ocupa nu va ajuta deloc la diminuarea problemelor, din contră… Astfel, la un an de la alegerea șerifului, la liceul din localitate un profesor, mult iubit și respectat atât de albi, cât și de negri, este ucis de un tânăr de culoare, care apoi este împușcat de oamenii legii în timp ce striga ʺAm devenit moartea!ʺ.
Însă ceea ce părea o crimă, șocantă – e drept, se va transforma în ceva îngrozitor din cauza unui lucru terifiant.
Elementul terifiant este descoperit în telefonul victimei care conține foarte multe imagini de nedescris în care copii și tineri de culoare sunt uciși în cele mai violente moduri. Călăii lor sunt profesorul proaspăt decedat, tânărul care l-a ucis (și el la fel de decedat) și o a treia persoană, necunoscută, care se ascunde în spatele unei măști care reprezintă un cap de lup. Cum 1+1 = întotdeauna 2, Titus realizează rapid că mascatul este cineva din orașul lor, cineva pe care e posibil să-l cunoască și cu care e posibil să fie prieten.
Cazul se complică și mai mult când încep să apară cadavre după cadavre, și vechi, și noi. Iar acest lucru indică a) că trioul ucigaș a activat de foarte mult timp și b) mascatul nu a renunțat să facă victime, deși acum a rămas singur. Iar în curând atenția lui se concentrează asupra lui Titus… Și atât pot spune, pentru că această carte trebuie să fie citită cu cât mai puține spoilere!!!
Acum vreau un serial TV „Toți cei păcătoși sângerează”!
În mitologia greacă, Charon este luntrașul lui Hades în Infern și îi trecea pe cei morți peste râul Acheron, dar numai dacă își puteau plăti călătoria. Așa că e de la sine înțeles că nimic bun nu se poate întâmpla într-un oraș cu acest nume. Un oraș încărcat de o atmosferă specifică sudului american, în care totul este plin de mister, de legende locale, de istorie sângeroasă, de obiceiuri vechi violente, dure, încrâncenate și lipsite de milă.
Deși am avut dubii că o să-mi placă de Titus, acesta a reușit să devină preferatul meu. Acum vreau o serie de romane sau un serial TV cu el investigând cazuri ca agent FBI și apoi luptându-se cu rasiști albi din Charon. Experiența sa de angajat al Biroului Federal de Investigații se simte în fiecare decizie pe care o ia, fie că realizează un profil al ucigașului, fie în modul cum își coordonează oamenii sau controlează grupurile furioase de albi și negri care vor răzbunare.
Ce mi-a mai plăcut în „Toți cei păcătoși sângerează”
Ce mi-a mai plăcut? Păi, să vedem, că lista e lungă… Descrierea orașului Charon și a districtului cu cele 21 de biserici, care nu au nicio intenție de a domoli rasismul enoriașilor. Atmosfera de vechi, dărăpănat, ruginit și prăfuit care învăluie toate clădirile și străzile. Interacțiunile locuitorilor albi cu cei negri care sunt violente și pline de ură. Preotul ultra rasist, care, deși declară că Iisus este în inima lui, urăște negrii de moarte și, pentru a-și impresiona enoriașii, se folosește în predicile sale de prezența unui șarpe veninos.
Știu că întreaga poveste este spusă din punctul de vedere al unui negru, Titus. Știu că acest lucru este la modă acum pentru a face propagandă anumitor idei, dar nicio secundă nu am avut impresia că S.A. Cosby, care este și el negru, încearcă să-mi vândă o anumită imagine sau să bifeze lucruri de pe o listă. Nu! Aceasta este lumea reală din sudul Statelor Unite, o lume unde dispariția unor copii negri este trecută cu vederea în timp ce la știri ajung doar cei cu ʺpărul blond și ochii albaștriʺ. Este o concluzie greu de acceptat, dar, din păcate, foarte, foarte reală.
