De când am văzut filmul “Dark Knight” am început să mă gândesc la ce înseamnă să fii poliţist în Gotham.


De când am văzut filmul “Dark Knight” am început să mă gândesc la ce înseamnă să fii poliţist în Gotham.

„Eu sunt fiica lui Rembrandt” nu este vreo capodoperă – asta ca lucrurile să fie clare de la bun început. N-a zguduit topurile şi nici ţie nu-ţi va zgudui viziunea asupra vieţii sau mai ştiu eu ce alte aspecte esenţiale. În plus, probabil vei strâmba din nas la auzul sintagmei “ficţiune pentru adolescenţi”.

“Cioburi de onoare” este una din cărţile mult aşteptate de mine. Atunci când am aflat că o să apară în Romania, am zis “WOW… Trebuie să o am!”.

Cel mai bun sfat pe care ţi-l pot oferi în legătură cu Michel Houellebecq, înainte de a începe să discutăm despre “Supunere”, este ca NICIODATĂ, DAR ABSOLUT NICIODATĂ, să nu-i cauţi poza pe internet.

M-am apucat de “Dumnezeiţele din Moravia” cu un entuziasm uriaş.

Cum evit să scriu despre „Numărul zero”?! Ce mă fac?!
Dau din colţ în colţ, dar conştientizez că n-am nici o şansă de scăpare, aşa că trag aer în piept şi spun: “NU MI-A PLĂCUT!”

“Prima lege” este una dintre cele mai bune serii citite de mine în 2015. Are în ea tot ce îţi trebuie pentru a-ţi domoli setea de magie întunecată, expediţii la marginea lumii, eroi şi antieroi, creaturi ciudate, luptători duri, vrăjitori bătrâni şi lupte sângeroase cu săbii, topoare şi alte obiecte aducătoare de jale.

“Aaaaa, o carte cu evrei?!”. “Nu cred că o s-o citesc”, “Nu ştiu ce să zic, nu mă prea pasionează subiectul”, “E cu evrei?!”. Cam cu acest gen de comentarii a fost întâmpinată pe bloguri şi pe site-uri de specialitate apariţia volumului “Chestiunea Finkler” de Howard Jacobson.