Gătitul nu ridică doar probleme de gramaj, de ingrediente sau de gust. Sau de cât laşi oala pe foc. Ci şi de gramatică 🙂 . Prin urmare, dacă tot transpirăm în bucătărie, măcar s-o facem într-o corectă limbă românească. Eu aşa zic !


Gătitul nu ridică doar probleme de gramaj, de ingrediente sau de gust. Sau de cât laşi oala pe foc. Ci şi de gramatică 🙂 . Prin urmare, dacă tot transpirăm în bucătărie, măcar s-o facem într-o corectă limbă românească. Eu aşa zic !

Dicționarul Merriam-Webster din Statele Unite a realizat un clasament cu cele mai căutate cuvinte în 2017 în lume. Pe primul loc este cuvântul feminism, urmat de complici, a recuza, empatie, bătut în cap, Syzygy, Gyro, federalism, uragan și gafă.

Ah, aş fi vrut să nu începem niciodată discuţia despre cum se accentuează corect cuvintele! Pentru că în ciuda dorinţei mele de a scrie şi de a vorbi cât mai corect româneşte, într-un loc o dau sigur în bară: când vine vorba de accentuarea corectă a anumitor cuvinte.

În lumea aceasta de “corect” şi “greşit”, există cuvinte care se încăpăţânează să fie însoţite doar de primul adjectiv. Asta deşi le întâlneşti în două variante şi parcă ai totuşi o strângere de inimă să le foloseşti aşa… cum s-o nimeri. Dar, surpriză!, specialiştii susţin că ambele forme sunt corecte, recomandându-ţi-o totuşi pe prima (că doar nu degeaba sunt specialişti 🙂 !).

Un profesor de limbă română a făcut pentru „Adevărul“ un „top“ al cuvintelor folosite incorect în limba română. Specialistul subliniază că termenii incorecţi devin uzuali, întrucât sunt folosiţi frecvent în varianta greşită.

Când românul a încercat să împace şi capra, şi varza… în cazul unor cuvinte împrumutate din alte limbi, au apărut dubletele. Ambele variante – un cuvânt adaptat la limba noastră, celălalt fiind chiar forma împrumutată – sunt acceptate de specialişti ca fiind corecte, prin urmare nu greşeşti indiferent cum o dai.

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.

Multe minunăţii ies la iveală în timpul discuţiilor mele cu doamna profesoară.

După succesul uriaş înregistrat cu “dna/d-na”, doamna 🙂 profesoară revine azi cu o noua lecţie. De data aceasta, vorbim despre cuvinte extrem de asemănătoare (practic, doar o simplă terminaţie le diferențiază), dar având sensuri profund diferite.

Când eram mici, fratele meu avea obiceiul sadic de a mă alerga prin casă întrebându-mă: “Vrei să-ţi spun care e cel mai lung cuvânt din limba română şi ce înseamnă?”. Eu ţipam ca din gură de şarpe pentru că mi-era groază de doctori, iar definiţia cuvântului respectiv care era un termen medical implica verbul “a goli”, substantivul “sange” şi alte chestiuni la fel de… cutremurătoare.
