Într-o zi, în biblioteca mea a aterizat un volum vechi, jerpelit şi pătat ca vai de el: “Iancu Jianu” de Paul Constant, apărut în 1969, în colecţia Cutezătorii.
Nu ştiu pe unde a călătorit cartea aceasta, dar jur că ai putea crede că a făcut şi războiul (orice război!), atât de amărâtă e. Şi nu a venit singură, ci într-un maldăr de surate, de era cât pe ce să cad în nas când m-am împiedicat de ele pe hol.
“Iancu Jianu” de Paul Constant, un titlu care nu-mi spune nimic
Aduse de un apropiat pe principiul: “Eu nu le mai vreau, tu ştii ce să faci cu ele”, cărţile aşteptau cuminţi inspecţia mea. Aşa că le-am scuturat de praf, le-am verificat starea, pe cele care îmi erau complet necunoscute am început să le răsfoiesc ca să mă dumiresc cât de cât cu ce am de-a face… Iar în tot acest timp, în mintea mea începea să se alcătuiască lista: pe care le păstrez, pe care “le mărit” şi, mai ales, unde şi cu cine 🙂 .
Când a venit rândul lui “Iancu Jianu”, m-am uitat puţin încruntată la titlu. Nu am nici cea mai vagă idee ce e cu romanul acesta, n-am auzit de autor (am aflat ulterior că numele lui real e Paul Constantinescu), volumul e într-o stare tare proastă, după cum îţi spuneam, deci… “Ce mă fac eu cu tine?”
Am deschis cartea la prima pagină şi ochii mi-au căzut pe ultimul rând. Şoc total! Am citit propoziţia de acolo o dată… de două ori… de trei ori… Rezultatul a fost de fiecare dată acelaşi: NU AM ÎNŢELES NIMIC DIN EA!!! Nu se poate!!!
Iată propoziţia (care este, de fapt, o replică într-un dialog):
– De unde să încherbăluiască acum creștinul șinicu de grâu pentru colaci și năporojnie?
Desigur, sunt conştientă că e vorba de o înşiruire de arhaisme şi/sau regionalisme, dar chiar să nu am nici cea mai vagă idee despre ce vorbeşte… creştinul 🙂 acesta de Paul Constant…?!!!!
Am scos din bibliotecă toate dicţionarele
Imediat am început să caut pe google cuvintele buclucaşe. Alt şoc!
Your search – a încherbălui – did not match any documents.
Serios?!!! SERIOOOOS?!!!
Şi iată-mă cocoţată pe cea mai înaltă şi nesigură scară aflată în dotare ca să scot efectiv din fundul bibliotecii toate dicţionarele de arhaisme şi regionalisme, plus Dicţionarul Limbii Române Moderne, ediţia din 1958. Doar ele mă pot salva!
Si… m-au salvat!!! Aşa că, dacă tot fuse munca de pe lume ca să aflu sensurile a trei cuvinte cucuiete, am zis să ţi le spun şi ţie, ca să te scutesc de (eventuale) drumuri până la dicţionarele din biblioteca ta.
Deci:
– a încherbălui – vezi a încherba, a închelba – a aduna la un loc, a înjgheba
– șinic – măsură pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat
– năporojnie/ năprajnie – pâine de pomană în formă de cruce cu patru pâinișoare rotunde în fiecare din colțurile sale.
Şi astfel s-a făcut lumină în mintea mea: deci bietul om, despre care e vorba în acest început de roman, are de organizat o înmormântare şi este căinat de interlocutori care se întreabă de unde va face rost de ceva grâu pentru colacii şi pâinea care se dau de pomană. Păi, zi, bre, aşa 🙂 !!!
(Desigur, cartea “Iancu Jianu” rămâne la mine! Fie şi numai pentru această vânătoare palpitantă de definiţii 🙂 !)
