O cronică germană a lui Mihai Viteazul, necunoscută până acum în România, a intrat recent în posesia Muzeului ”Primei școli românești” din Scheii Brașovului. Traducerea cărții se află, deocamdată, doar în calculatorul directorului instituției. Editarea variantei în limba română, de o valoare inestimabilă pentru istorici, nu se poate face pentru că suma de 16.000 de lei necesară tipăririi ar trebui să fie suportată de director, din buzunarul propriu. Şi nu o are.
I se spune ”Prima școală românească” pentru că aici s-a predat carte încă din anul 1.100, iar Biserica Sf. Nicolae de lângă școală a fost întreținută cu bani de aproape toți domnitorii Moldovei și Țării Românești. Această tradiție explică și faptul că în acest Muzeu se află acum 6.000 de cărți vechi, 30.000 de documente și un tezaur național și internațional de surpriză: prima tipăritură slavă din lume, de la 1491, prima Biblie a rușilor, apărută la 1581, primele manuscrise de la bulgari, Veliko Târnovo, 1394, primele tipărituri ale sârbilor, 1540, scrie Libertatea.
Muzeul ”Primei școli românești” din Scheii Brașovului este condus de Vasile Oltean, filolog, muzeograf, profesor și teolog, membru fondator și vicepreședinte al ”Despărțământului Cultural Astra Brașov”.
Recent, Muzeul a intrat în posesia unei cărţi medievale cu totul special: Cronica germană a lui Mihai Viteazul, scrisă în timpul vieții domnitorului
”Cronica lui Mihai Viteazul pe care au scris-o nemții la Nurenberg. Este prima cronică scrisă despre domnitorul român al Unirii, tipărită la 1603, adică la un an și jumătate după moartea lui Mihai. Evident, lucrarea a fost concepută în timpul vieții lui Mihai Viteazul. Este tradusă în română doar în calculatorul meu. Am descoperit-o recent, de trei luni…”, spune directorul Vasile Oltean.
Pentru editarea în varianta română a Cronicii necunoscute a lui Mihai Viteazul este nevoie de 16.000 de lei. Atât a cerut editorul pentru scoaterea pe piață a cel puțin 1.000 de exemplare – altfel activitatea tipografică nu ar avea eficiență economică.
”Sigur că este o descoperire senzațională, dar se pune problema editării ei, da? Cum să face acest lucru dacă trebuie să plătesc eu totul? Orice editor nu te întreabă ce ai în carte, ci ce ai în buzunar. În ceea ce privește conținutul Cronicii, nici nu vă închipuiți în ce termeni elogioși vorbesc nemții, la vremea respectivă, despre Mihai Viteazul. Este, cu adevărat, un document excepţional. Dar…”
