Autor: Philip José Farmer
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Nemira
Anul apariției: 1996
Traducere: Gabriel Stoian
- Subiectul pe scurt. După ce moare, Sir Richard Francis Burton se pomenește pe malul unui fluviu foarte lung, undeva pe o planetă necunoscută.
- Cui se adresează? Iubitorilor de SF, dar și celorlalți cititori dornici de o aventură spectaculoasă.
- Are o continuare? Romanul face parte dintr-o serie de cinci cărți.
- A câștigat vreun premiu? În anul 1971 Înapoi la trupurile voastre răzlețite a primit premiul Hugo pentru Cel mai bun roman, unul dintre cele mai importante premii din lumea SF-ului.
Verdict: Înapoi la trupurile voastre răzlețite este unul dintre cele mai importante romane ale lui Philip José Farmer. Este o carte care nu trebuie ratată de nici un iubitor/iubitoare de aventuri nemaivăzute și nemaiîntâlnite!
Pentru mine Înapoi la trupurile voastre răzlețite este cartea care stă confortabil în ceea ce numesc eu My Golden Age SF List. Alături de ea pe listă mai sunt „Fundațiaˮ, „Duneˮ, „Zanzibarˮ, „Lumea inelarăˮ, „Sfârșitul copilărieiˮ, „Ubikˮ, „Picnic la marginea drumuluiˮ, „Neuromantulˮ, „Războiul eternˮ, „Omul demolatˮ, „Cronici marțieneˮ, „Jocul lui Enderˮ, „Poștașulˮ, „Poartaˮ, „Marte roșuˮ, „Haltaˮ și „Inima cometeiˮ. Cărți una și una!
Aceste romane, azi considerate clasice, m-au făcut să fiu fan SF atunci, acum și, sper, în viitor. Sunt citite și răscitite de nenumărate ori în adolescența mea de SF-ist, motiv pentru care cotorul a început să se uzeze, coperțile să se îndoaie, paginile să se îngălbenească, scrisul să dispară, dar cu toate acestea sunt în continuare în biblioteca mea (asta până când apare vreo ediție nouă și le înlocuiesc, dar să nu le spuneți asta!).
Înapoi la trupurile voastre răzlețite m-a încântat în 1996. Oare o să-mi mai placă și acum?
Revenind… Înapoi la trupurile voastre răzlețite m-a încântat la prima lectură, în 1996. De atunci am recitit-o de câteva ori cu aceeași plăcere. Și, deși știu că se zice că nu este bine să redeschizi cărțile care ți-au plăcut în trecut, deoarece există riscul să te dezamăgescă, o să risc din nou. Oare o să-mi mai placă și acum?
Povestea din Înapoi la trupurile voastre răzlețite este excelentă în aparenta ei simplitate: imaginați-vă că după ce ai murit, te trezești pe o planetă ciudată, pe malul unui fluviu foarte, foarte, foarte lung și foarte, foarte, foarte întortocheat. Ai 25 de ani, ești posesorul unui corp nou-nouț, ești complet dezbrăcat, circumcis (valabil pentru bărbați) sau virgină (în cazul femeilor), nu ai niciun fir de păr pe corp și de mâna ta atârnă ceea ce pare la prima vedere un bidon. Alături de tine se află alți oameni în aceeași situație (pe parcurs aflăm că sunt în jur de zeci de miliarde). Cu toții provin de pe Terra din toate erele și perioadele posibile, dar numai până în 2008 când un extraterestru aproape că a distrus întreaga omenire. Nu există nici un animal de pradă, cu excepția oamenilor care în scurt timp revin la vechile obiceiuri privind crima, sclavia și războaiele.
Aici e Raiul sau Iadul?
În această situație se află Sir Richard Francis Burton, explorator celebru, scriitor, spadasin, aventurier și, se putea altfel?, un rebel. Numai că spre deosebire de cei din jur el își amintește cum înainte de a ajunge pe malul Fluviului s-a trezit într-un loc ciudat: era suspendat într-o cameră uriașă și înconjurat de mii și mii de oameni inconștienți. În scurt timp după revenirea din morți, bărbatul își face un grup de prieteni, printre care se află Alice Liddell (pentru cine nu știe… este cea care l-a inspirat pe Lewis Carroll să scrie „Alice în Țara Minunilorˮ) și un extraterestru (chiar cel care aproape că a exterminat omenirea).
La un moment dat, Burton decide să facă ceea ce îi place cel mai mult: să exploreze Lumea Fluviului pentru a ajunge la izvoarele acestuia, unde, conform zvonurilor și legendelor locale, s-ar afla un turn misterios. Și acolo ar putea să găsească toate răspunsurile la întrebările care nu-i dau pace: „Cum și de ce a ajuns aici?ˮ, „Ce trebuie să facă?ˮ, „Unde trebuie să ajungă?ˮ, „Ce fel de tehnologie l-a readus la viață?ˮ și nemuritoarea „Aici e Raiul sau Iadul?ʺ…
Ce urmează în Înapoi la trupurile voastre răzlețite? Un șir de aventuri excelent scrise ce implică printre altele transformarea lui Burton în sclavul nazistului Hermann Göring și întâlnirea sa cu doi dintre creatorii Lumii Fluviului, numiți Etici. Primul, care se ascundea printre oameni, se sinucide pentru a nu fi torturat ca să divulge secretele pe care le știe. Al doilea, numit Necunoscutul Misterios, îi spune lui Burton că el este motivul pentru care s-a trezit în camera aceea de la începutul cărții și că vrea să-i distrugă pe creatorii Lumii Fluviului, lucru cu care eroul nostru se declară de acord.
Stranietatea este la ea acasă, iar ciudățeniile – la cote maxime
Acum că am terminat de re-recitit Înapoi la trupurile voastre răzlețite, pot spune că aceasta este în continuare o minunăție. Este o carte cum nu am mai întâlnit și în care stranietatea este la ea acasă, iar ciudățeniile – la cote maxime.
Niciodată nu știi ce îi poate aduce lui Burton pagina următoare: o întâlnire cu niște prieteni sau poate cu niște dușmani sau poate cu o personalitate istorică sau cu un inventator celebru sau poate o nouă moarte și o nouă înviere.
(Am omis să spun că aici nimeni nu moare cu adevărat. Indiferent de cauza morții – sinucidere, crimă, accident, războaie –, respectivul decedat va reveni la viață altundeva pe malul Fluviului).
Practic în fiecare pagină ai SF, ai aventuri, ai suspans, ai mister, ai idei bune, chiar geniale, ai conflicte între personalități istorice din perioade diferite și ai alianțe între reprezentanțuii unor culturi care în mod normal nu s-ar fi întâlnit niciodată.
Înapoi la trupurile voastre răzlețite are și minusuri
Bineînțeles că romanul are și minusurile sale, pe care nu le-am constatat decât cu ocazia acestei re-recitiri. Burton este eroul eroilor, este cel mai macho dintre toții macho. Este masculul alfa care știe tot și face tot. Mereu reușește să scape din toate situațiile imposibile în care ajunge și fără să ezite înfruntă orice pericol.
O altă problemă o constituie modul în care sunt prezentate femeile. Acestea nu sunt decât niște viitoare victime folosite pentru sex, pentru abuz și agresiune, pentru jale și deznădejdie. La un moment dat, asistăm la o confruntare în care Alice luptă cot la cot cu Burton, dar e prea puțin.
Înapoi la trupurile voastre răzlețite se termină în coada de pește care vestește un nou volum: eroul nostru primește răspuns la o parte din întrebările sale, dar acest lucru nu-l muțumește pe deplin și decide să-și continue drumul/ lupta pentru a afla care sunt planurile creatorilor Lumii Fluviului. Acest lucru este OK, deoarece pentru mine Înapoi la trupurile voastre răzlețite este genul de poveste la care nu contează prea mult finalul, ci ce se întâmplă până ajungi la el. Și se întâmplă atât de multe!
P.S.: Cartea a fost tipărită de editura Nemira în 1996, fiind numărul 116 în cadrul colecției Nautilus, care s-a lansat în 1992… 116 cărți SF în patru ani! Ce vremuri!!!
