Pentru că ne-am obişnuit să tratăm cărţile ca pe nişte vedete 🙂 , am refăcut şedinţa foto pentru “Extrem de tare şi incredibil de aproape”.
Nu de alta, dar atunci când a citit “Când eşti băgat cu capul în cărţi… la propriu! Cele mai tari iluzii optice care implică o copertă“, Oliver şi-a amintit că văzuse în biblioteca mea romanul lui Jonathan Safran Foer, cu o copertă diferită de ediţia recenzată de Maria.
Entuziasmaţi de ideea genială pe care au avut-o cititori din alte ţări, am zis să încercăm şi noi. Rămâne să ne spui dacă îţi place rezultatul sau nu.
(Nu vrei să ştii cât de complicat şi de lung a fost procesul până s-a declarat Oliver cât de cât mulţumit de rezultat. Pffff, chinul de pe lume! Şi eu care credeam că manechinele au viaţa uşoară!)
Cum își începe Maria recenzia: Dacă citești ”Extrem de tare şi incredibil de aproape” la 18 ani, probabil te va înduioșa. Probabil. Dacă o citești după 35-40, o să-ți facă sufletul ghem. Iar dacă până la această vârstă ai adunat în experiența ta de viață nedorita pierdere a cuiva foarte drag, o vei închide, la final. Fărâmat și cu o găleată de lacrimi gata să fie vărsată. Pentru că suferința lui Oskar este totală.
