Există momente în viață când ai impresia că a venit Crăciunul. Chiar dacă suntem în luna septembrie, să zicem. Eu așa m-am simțit când am descoperit ultimele noutăți Nemira în coletul abia sosit: trei romane SF mult așteptate și o trilogie fantasy căreia, sincer, nu credeam că o să mai ajung să-i citesc finalul.
Care sunt aceste noutăți SF și Fantasy Nemira?
„Ticălos începător“ de John Scalzi
John Scalzi a intrat în biblioteca mea cu romanul „Războiul bătrânilor“, cumpărat… de nevoie. Aveam nevoie de ceva de citit la o coadă la care urma să aștept cel puțin o oră. Era singura carte SF de pe taraba unui pensionar din fața Administrației Financiare sector 6. Deși nu îmi imaginam vreodată că o carte cu „bătrâni“ în titlu o să-mi placă, am cumpărat-o. Oricum, după ce mi-am terminat treaba, am alergat să cumpăr și restul seriei. Apoi am devenit fan. Apropo, anul acesta o să apară și „Diviziunea umanității”, volumul cinci din serie. Că tot vorbim de Noutăți SF și Fantasy Nemira!
Până acum, tot ce am citit de Scalzi mi-a plăcut – aici incluzând și un ghid despre filmele SF -, prin urmare chiar că nu am niciun stres legat de „Ticălos începător“.
Editura Nemira prezintă cartea astfel…
Finalist Locus & Hugo.
Decât să ai o viață de câine, mai bine să fii o pisică.
Moștenirea imperiului de super-ticăloși al unchiului tău e mai complicată decât pare. Mai ales când afli cine conduce, de fapt, jocul.
Viața lui Charlie Fitzer nu ducea nicăieri. Era profesor suplinitor, divorțat și locuia cu pisica într-o casă pe care frații lui voiau s-o vândă. Visul lui? Să deschidă un pub în centru. Doar că banca nu părea dispusă să-l ajute. Apoi moare unchiul Jake, dispărut de mult din peisaj, iar Charlie moștenește totul: afacerea de super-ticălos, un bârlog pe o insulă vulcanică și un război pe care n-a cerut niciodată să-l poarte.
Pentru că lumea super-ticăloșilor nu înseamnă doar lasere uriașe, capcane extravagante și decoruri de operetă. Jake avea dușmani. Iar cei care vin acum după Charlie nu sunt excentrici de modă veche, ci prădători adevărați: bogați, lipsiți de scrupule, susținuți de corporații și fonduri de investiții.
Cu delfini sindicalizați, pisici-spion hiperinteligente și câțiva aliați pe cât de eficienți, pe atât de înfricoșători, Charlie trebuie să decidă repede cine vrea să fie.
Un roman inteligent și absurd, în care John Scalzi transformă clișeele poveștilor cu super-ticăloși într-o satiră tăioasă despre putere, bani și supraviețuire.
Marian Coman, editorul coordonator al imprintului Armada
„Mentații Dunei“ de Brian Herbert & Kevin J. Anderson
M-am apucat de „Comunitatea surorilor“, primul volum din trilogia „Școlile Dunei“, fără nicio așteptare. Însă când am terminat „Comunitatea surorilor“, eram plin de speranță și optimism în privința următorului volum, „Mentații Dunei“. Știu din propria experiență că romanele semnate de Brian Herbert & Kevin J. Anderson nu se apropie de capodoperele semnate de Frank Herbert. Dar cu „Comunitatea surorilor“ cei doi au dat lovitura, cel puțin în cazul meu. Au transformat un indiferent ca mine într-un fan al acestei trilogii. Și asta este un lucru mare de tot! Cine nu mă crede poate să citească recenzia AICI!
Editura Nemira prezintă cartea astfel…
Mașinile gânditoare au fost înfrânte, însă lupta pentru viitorul umanității continuă.
Gilbertus Albans a fondat Școala Mentaților, un loc în care oamenii pot învăța tehnicile eficiente de gândire ale mașinilor. Însă Gilbertus pășește pe o linie fragilă între propriile convingeri și compromisurile necesare pentru a supraviețui fanaticilor butlerieni, conduși de Manford Torondo și de Anari Idaho. Cucernica Maică Raquella încearcă să reconstruiască Comunitatea Surorilor pe Wallach IX, alături de cea mai talentată și ambițioasă elevă a sa, Valya Harkonnen, care are și un alt scop: să se răzbune pe legendarul erou Vorian Atreides, pe care îl consideră vinovat de decăderea familiei sale.
Între timp, Josef Venport poartă propriul său război împotriva butlerienilor. Flota Spațială VenHold controlează aproape tot comerțul, datorită Navigatorilor mutanți superiori creați de Venport, iar acesta impune un embargo nemilos asupra oricărei planete care acceptă jurământul anti-tehnologie al lui Manford Torondo, sperând să le înfometeze până la supunere. Însă fanaticii rareori se predau cu ușurință…
Mentații, Navigatorii și Comunitatea Surorilor se străduiesc cu toții să îmbunătățească rasa umană, dar fiecare grup știe că, pe măsură ce fanatismul butlerian devine tot mai puternic, miza luptei va fi alegerea viitorului drum al omenirii: civilizația sau prăbușirea într-o eră întunecată fără sfârșit.
Brian Herbert și Kevin J. Anderson coboară din nou către originile universului Dune, explorând conflictele care l-au modelat. Cele trei romane din ȘCOLILE DUNEI se integrează perfect în marele puzzle Dune.
Marian Coman, editorul coordonator al imprintului Armada
„Copiii memoriei“ de Adrian Tchaikovsky
„Copiii memoriei“ este partea a treia din trilogia „Copiii timpului“. Primul roman, „Copiii timpului“ (recenzat AICI), și al doilea, „Copiii distrugerii“ (recenzat AICI), au intrat pe lista mea de „Cele mai bune romane SF din toate timpurile“. Le-am citit pe nerăsuflate și numai orele târzii din noapte m-au obligat să le las din mână. Pentru mine „Copiii timpului“ este o serie care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui fan SF care se respectă și o recomand tuturor.
În plus, „Copiii timpului“ a primit premiul Hugo pentru cea mai bună serie SF.
Editura Nemira prezintă cartea astfel…
Au visat un cămin nou, dar s-au trezit într-un coșmar.
Pe planeta Imir, într-o lume pustie, căpitanul Heorest Holt a fondat o nouă colonie. A creat speranță și un nou viitor pentru omenire. Generații mai târziu însă, urmașii săi abia reușesc să supraviețuiască. Pe măsură ce recoltele se diminuează și echipamentele cedează, în orașul în care toată lumea își cunoaște vecinii apar niște străini. Acum, inexplicabilul pândește în păduri, iar comunitatea se teme că este observată. Că nu e singură.
Și are dreptate, căci exploratori veniți din stele au sosit în secret pentru a ajuta acest avanpost uitat. Încrezători în superioritatea tehnologiei lor, ei încep să-și studieze verii îndepărtați de pe Pământ.
Însă lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par, iar planeta ascunde mistere mult mai adânci. Iar când călătorii stelari vor descoperi amploarea greșelii lor, va fi deja mult prea târziu pentru a mai scăpa.
Finalist Goodreads Choice Award 2023
Trilogia Haiganu: „Fluviul Șoaptelor“, „Furia Oarbă“, „Tristețea Zeilor“ de Marian Coman
În 2015 am intrat pentru prima dată în universul „Haiganu“ când am fost fascinat de coperta primului volum, „Fluviul șoaptelor“. A fost prima carte citită de mine cu ilustrații în ea și am iubit chestia asta! M-am simțit bine în universul Haihanu și am rămas acolo și în 2017 când am citit „Furia oarbă“. Și aceasta a avut o copertă memorabilă și ilustrații incredibile în interior. Din păcate, apoi s-a așternut liniștea… și am abandonat orice speranță de a afla finalul seriei.
Însă a venit anul 2026 și editura Nemira & Marian Coman au publicat și al treilea volum, „Tristețea Zeilor“. Deci, în sfârșit, „Haiganu“ are un început, un mijloc și un final! Serie care finalizează în mod perfect un material privind Noutăți SF și Fantasy Nemira!
Pentru cei care nu știu sau au uitat despre ce este vorba în această serie, iată un fragment din primul volum!
Editura Nemira prezintă Fluviul Șoaptelor astfel…
Cartea întâi din seria Haiganu.
Ediție revizuită și adăugită. Cu ilustrații de Andrei Moldovan
Blestemul nu e nemurirea, ci lumea întreagă.
Într-o lume sfâșiată de războaie, credințe și superstiții, Haiganu, un zeu decăzut, este osândit să trăiască printre muritori. În mintea lui curge necontenit Fluviul Șoaptelor: un torent de rugăciuni, blesteme și gânduri străine, un zgomot fără sfârșit format din toate vocile lumii. De veacuri, Haiganu rătăcește continuu între ură și dorința de răzbunare și încearcă zadarnic să găsească liniștea într-o lume care nu tace niciodată. Când, însă, din adâncul acestui haos, o voce de copil îl strigă, blestemul devine chemare. Zourazi, un băiat cu sânge de vrăjitor, fuge din mâinile lui Dekibalos, un stăpân care adună copii nu pentru a-i salva, ci pentru a-i transforma în arme, în jertfe sau în monștri.
Pe urmele lor se dezlănțuie nu doar oameni și fiare, ci și monștri născuți din disperare, zei și magie interzisă. Lumea însăși pare să se strângă în jurul acestei întâlniri, ca și cum ar presimți că echilibrul fragil dintre divin și uman este pe cale să se frângă.
Fluviul Șoaptelor nu mai este doar un blestem. Devine o chemare.
Pășește în Fluviul Șoaptelor, cartea întâi a trilogiei Haiganu, un loc în care zeii nu sunt milostivi, iar copiii nu au timp să viseze pentru că învață prea devreme cum se moare.
Zei uitați și pribegi, magi și vrăjitoare, pietre vii, grifoni care dețin toată înțelepciunea lumii, cei mărunți, un război și o oaste zombi de copii-orfani, un tărâm imaginar plin de magie… Marian Coman reușește să creeze un univers fantastic unic în literatura română. Cu trimiteri la miturile tracice, dar și la folclorul românesc, în care regăsim supereroi și personaje (mai ales cele negative) impecabil conturate, trilogia nu este doar o bijuterie a genului, dar și cărți minunat scrise, care conțin nu doar povești și perspective care se suprapun, într-o țesătură narativă complexă, dar și multă poezie și filozofie. Cele trei romane se adresează tuturor vârstelor și oferă cititorilor, dincolo de Poveste, o parabolă tulburătoare a lumii în care trăim.
Adina Popescu
Marian Coman are o apetență ieșită din comun de a construi universuri întregi care nu seamănă cu nimic altceva, care rup bariere, care reimaginează lumile cu care am putea fi familiarizați. O face și-n cărțile lui anterioare (vă amintesc doar de Omulețul din perete și alte povestiri fantastice și Ultima carte, piese dintr-un puzzle care va căpăta alte și alte interpretări odată ce vom avea acces la el integral), dar și în trilogia de față. Seria Haiganu, începută în benzile desenate HAC!, înconjurată deja de propria mitologie, întinsă pe aproape o decadă și jumătate, este, fără tăgadă, încă o demonstrație în acest sens.
Pentru că, pe o fundație solidă, desprinsă din scrierile lui Creangă, Marian Coman topește mituri și folclor, rugăciuni, bocete și letopisețe, toarnă erudiție și livresc, țese multiple planuri, se joacă cu limitele (sub)genurilor, mută basmul în secolul XXI, aduce în prim-plan personaje în straie noi, vine cu ritmuri alerte și dileme mai vechi decât timpul, adaugă nuanțe peste nuanțe. Și-și creează astfel un univers cu totul și cu totul al său. Și, deși atipice în parcursul scriitorului, cele trei romane care pot fi încadrate, la rigoare, în subgenul grimdark fantasy, se supun aceluiași crez nestrămutat în puterea poveștilor de a ne salva. Și sunt literatură în adevăratul sens al cuvântului.
Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor
Editura Nemira prezintă Furia Oarbă astfel…
Cine îndreaptă universul, când zeii se dezlănțuie?
Un copil a murit. Iar lumea nu a rămas aceeași.
Războiul se întinde ca o plagă: cetăți cad una după alta sub focul și cruzimea celor care au învățat să transforme oamenii în monștri. Dekibalos, Moroianu și Akarun nu mai cuceresc doar teritorii. Dezlănțuie ceva ce nu mai poate fi oprit. Dincolo de granițele lumii cunoscute, un mag proscris descoperă că există locuri în care nici zeii nu privesc. Iar acolo adevărurile nu aduc liniște.
Cea mai mare schimbare, însă, nu vine din război. Prins între vocile care nu tac și o lume care se destramă sub ochii lui, Haiganu ajunge la limita răbdării.
Furia Oarbă, al doilea volum al trilogiei Haiganu, este o poveste despre război, transformare și forțe care scapă de sub control într-un loc în care mila este rară, iar ceea ce pare un dar se dovedește a fi doar o altă formă de condamnare.
Editura Nemira prezintă Tristețea Zeilor astfel…
Sfârșitul lumii vine cu o șoaptă.
La capătul lumii, când zeii au obosit de oameni și oamenii au uitat de zei, rămâne doar tăcerea. Iar când liniștea poate fi obținută doar prin distrugere, alegerea devine imposibilă.
Haiganu, zeul osândit să trăiască printre oameni, pășește printre ruine, ritualuri crude și jocuri divine. Un rău mai vechi decât zeii înșiși se strecoară în mintea lui, iar granița dintre protector și distrugător se șterge. Alături de el, Zourazi, un om transformat în ceva ce nu mai are nume, și Păi, o regină-copil cu un popor în pribegie.
În Tristețea Zeilor, romanul care încheie trilogia Haiganu, zeii se întorc unii împotriva altora, oamenii devin doar o monedă de schimb, iar lumea se apropie de o nouă cădere. Uneori, tăcerea nu înseamnă pace, ci sfârșit.
