“Anihilare (Southern Reach 1)” de Jeff VanderMeer – Ana are carti!
Anihilare

“Anihilare (Southern Reach 1)” de Jeff VanderMeer

Anihilare coperta

Înainte de toate o mărturisire: această carte are pe copertă o ilustrație foarte, foarte, dar foarte urâtă. Îmi aduce aminte de epoca de aur a editurii Nemira, atunci când aceasta a publicat pentru prima dată capodoperele “Dune” și “Fundația”.

Acum ca și atunci am stat și m-am gândit: Ce naiba a fost în mintea celui care a realizat ilustrația de pe copertă? Ce a băut? Ce a fumat? Poate nu înțeleg eu arta grafică și marketingul cărților, dar din punctul meu de vedere este un eșec vizual. Știu că nu trebuie să alegi o carte după copertă, dar în cazul “Anihilării” s-a exagerat, de parcă editura dorea să fie sigură că nimeni nu o să o cumpere. Sau poate s-au gândit să aplice un fel de psihologie inversă: cu cât e mai urâtă coperta cărții, cu atât cumpărătorii or să creadă că povestea este mai bună…

Acum că am scăpat de această problemă, revin la recenzia propriu-zisă: undeva, o fi în județul Dâmbovița, o fi în Louisiana, o fi pe Marte sau, de ce nu, poate în Iad, a apărut o zonă misterioasă, plină de ciudățenii inexplicabile, numită Aria X. Aceasta este o regiune în care legile fizicii se aplică cu întreruperi, natura a redevenit stăpână, iar populația a dispărut, în urma ei rămânând doar ruine.

Încercând să afle ce este cu Aria X, pe parcursul a treizeci de ani, sunt trimise mai multe expediții, niciuna neavând un final fericit. Unii expediționari au dispărut, alții au izbutit să ajungă la rudele lor, numai că erau complet schimbați pentru ca mai apoi să moară de cancer, alții s-au ucis între ei și tot așa… Acum este rândul celei de-a 12-a expediții. (Paranteză: având în vedere ce au pățit membrii expedițiilor anterioare, de ce naiba se mai organizează expediții? Sau de ce se mai oferă oameni întregi la cap voluntari dacă soarta lor este una singură: moartea…)

Revenind: Expediția numărul 12 este compusă din patru femei, o psiholoagă (care este și șefa supremă), o antropoloagă, o topografă și o bioloagă. Aceasta din urmă este și personajul prin intermediul căruia intrăm în contact cu nenorocirile din Aria X. Bineînțeles că grupul nu are nici o șansă și în scurt timp nu mai rămâne în picioare decât eroina noastră. Din nefericire, aceasta a fost contaminată de niște spori “made in Aria X” și începe să se transforme. În ce? Nu se știe…

Problema majoră a “Anihilării” este că niciodată nu știi nimic. Aria X? Nu știi dacă este un experiment, o poartă spre o lume extraterestră, un loc de picnic al demonilor sau un univers paralel. Cum s-a aflat de existența ei? Nu știi. Membrele expediției 12? Sunt niște necunoscute, atât pentru ele, dar și pentru mine. Informațiile oficiale despre Aria X? Eroina descoperă că superiorii ei au mințit-o în tot ce ține de regiunea respectivă. Ce vede și analizează bioloaga când observă plantele și creaturile din Aria X? Deoarece femeia ajunge să creadă că sporii care au contaminat-o modifică tot ceea ce vede, percepe și simte nu știm ce e real și ce nu. Oare asta este realitatea sau a înnebunit? Nu știi… Așa că ajungi ca la  finalul cărții să ai parte de foarte multe întrebări și nici un răspuns.

Ce știu sigur este că “Anihilare” este doar primul volum dintr-o trilogie și presupun că Jeff VanderMeer nu a vrut să împartă prea multe informații în speranța că o să cumpăr și celelalte două cărți (am făcut asta, oferta găsită a fost prea bună!). Problema este că nu există nimic care să mă facă să-mi doresc să revin în Aria X. Mai ales că există o carte mult mai bună cu un subiect asemănător: clasica și unica “Picnic la marginea drumului”a fraților Strugațki…

P.S.: Filmul bazat pe această carte s-a lansat pe Netflix, iar Natalie Portman este eroina care crede că știe ceva, dar de fapt nu știe nimic…

 

Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI (ebook), de AICI (în limba engleză) sau de AICI

Alege varianta potrivită pentru tine!

Facebook Comments

Leave a Reply