Autor: Yrsa Sigurdardóttir
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2025
Traducere: Roxana Mirică
Pe Yrsa Sigurdardóttir am descoperit-o anul trecut cu al ei excelent roman „Pradaˮ (recenzia o poți citi AICI). Mi-a plăcut, m-a cucerit și m-a sedus, așa că apariția unei noi cărți semnate de ea, Nu poți fugi, nu te poți ascunde, nu putea să mă lase indiferent. Și primul contact a fost excelent: o coperta care promitea nenorociri, stres și tensiune și o prezentare care m-a lăsat dornic să aflu mai multe. Și am aflat!
Nu poți fugi, nu te poți ascunde începe, ca 99% dintre romanele-crime scandinave, cu o crimă îngrozitoare. Într-o regiune izolată din Islanda, la o fermă acoperită de zăpadă, un vecin, îngijorat de faptul că proprietarii nu mai dau niciun semn de viață, face o descoperire terifiantă: în casă o mamă, cele două fiice minore și asistenta/ menajera/ dădaca sunt moarte de ceva vreme, după ce au fost ucise cu sălbăticie cu un topor. Ancheta poliției nu este deloc ușoară: nu există martori, nici amprente sau indicii, iar accesul în casă este dificil fără voia celor din interior. Deoarece capul familiei este de negăsit, el devine imediat suspectul numărul 1 al poliției.
Bună la suflet, Yrsa Sigurdardóttir vine în ajutorul cititorilor și, pentru a le explica mai bine ce s-a întâmplat, împarte desfășurarea poveștii între trecut și prezent. Așa că avem capitole intitulate „Înainteˮ, ce descriu ce s-a întâmplat… înainte de crimă și capitole cu numele zilelor săptămânii, „Miercuriˮ, „Joiˮ, „Vineriˮ etc., care prezintă ce se întâmplă după descoperirea ororilor din casă, axându-se pe eforturile oamenilor legii, polițiștii Týr și Karólina ajutați de medicul legist Idunn, de a-l găsi pe criminal.
Unele dintre cele mai deprimante pagini citite ever
Dar, după cum se știe, drumul spre Iad este pavat cu intenții bune așa că, pentru mine, capitolele „Înainteˮ conțin unele dintre cele mai deprimante pagini citite ever. Deoarece știam care este finalul, știam că nimeni nu va supraviețui și știam că oricine orice ar face nu-și poate schimba soarta pe care i-a rezervat-o Sigurdardottir. La asta se adaugă și sentimentele de calustrofobie și de paranoia ale asistentei, care treptat realizează că slujba ei, într-o zonă foarte izolată alături de niște patroni cam ciudați, nu este deloc așa simplă cum se aștepta.
Iar teroarea pe care aceasta începe să o simtă atinge cote maxime atunci când descoperă indicii conform cărora cineva se plimbă nestingherit prin casă și îi spionează pe cei din interior, inclusiv pe ea. Apropo, acel cineva chiar a rămas în casă câteva zile după măcelărirea familiei și și-a văzut de viață: a mâncat, a dormit etc. Asta ca să știți ce fel de indivizi apar în romanele scrise de Yrsa Sigurdardóttir.
Avertisment pentru viitorii cititori ai romanului Nu poți fugi, nu te poți ascunde
Mi-a plăcut foarte mult modul în care scriitoarea a redat atmosfera întunecată în care își duc viața personajele ei. Chiar și clipele în care fetițele se joacă cu dădaca lor mi s-au părut apăsătoare și lipsite de veselie. Bineînțeles că nici oamenii legii nu puteau să fie fericiți, din contră. Polițistul Týr are un trecut plin de secrete care ies brusc la iveală și sunt la fel de terifiante ca ancheta crimei de care se ocupă.
Acum o să atenționez viitorii cititori ai romanului Nu poți fugi, nu te poți ascunde: nu deschideți această carte dacă ajungeți într-un sătuc, unde nimeni nu își închide noaptea ușa de la intrare și chiar se uită ciudat la tine dacă sugerezi acest lucru. Eu așa am făcut și nu a fost bine deloc! În timp ce citeam, și numai noaptea aveam timp să fac asta, fiecare lătrat de câine, fiecare bătaie de vânt, fiecare trosnet al acoperișului, fiecare picătură de ploaie, care apoi s-a transformat în ninsoare, m-au ținut într-o stare de alertă cum numai Stephen King era capabil să mi-o creeze. Așa că în loc de relaxare în această mini vacanță de Crăciun nu am avut parte decât de tensiune, stres și nopți albe.
De ce nu i-am dat 5 stele romanului Nu poți fugi, nu te poți ascunde
Cartea mi-a plăcut foarte mult și am citit-o foarte repede, dar… Există un singur lucru cu care nu am fost de acord și anume finalul. Pe măsură ce mă apropiam de sfârșit și numărul paginilor devenea din ce în ce mai mic, am realizat că descoperirea ucigașului va avea loc brusc și din neant o să vină „El este criminalul!ˮ. Am avut dreptate… Aș fi preferat ceva mai complicat, mai amplu, mai grandios care să se potrivească cu cele 478 de pagini de teroare psihologică pe care le-am citit. Dar deoarece a fost cineva la care nici nu mă gândeam și totul s-a potrivit perfect, mi-a plăcut și am iertat-o pe Yrsa Sigurdardóttir.
