Pe copertă scrie în colțul din stânga jos ʺSFʺ. Ilustrația țipă ʺSF!, SF!, SF! ʺ. Totuși eu vin și zic: ʺVederea oarbă nu este doar SF, este mai mult decât SF. Este hard SF. Și nu orice fel de hard SF, ci mama hardului SF!ʺ


Pe copertă scrie în colțul din stânga jos ʺSFʺ. Ilustrația țipă ʺSF!, SF!, SF! ʺ. Totuși eu vin și zic: ʺVederea oarbă nu este doar SF, este mai mult decât SF. Este hard SF. Și nu orice fel de hard SF, ci mama hardului SF!ʺ

Am vrut să citesc ʺVederea oarbăʺ de Peter Watts de când am aflat de existența ei. Însă ce m-a oprit să fac pasul decisiv și să amân să pun cardul la bătaie a fost o discuție pe FB unde traducătorul cărții, Mihai Dan Pavelescu, declara că stilul lui Peter Watts se apropie foarte mult de cel al lui Greg Egan.

“Luna a explodat pe neașteptate și fără vreun motiv vizibil. Era în creștere, cu doar o zi înainte de faza plină. Era ora 05.03.12 UTC. Momentul avea să fie desemnat mai târziu drept A+0.0.0 sau, pur și simplu, Zero”. Așa începe romanul “Seveneves. Șapte Eve”. Nu cred că cineva pasionat de SF, după ce citește aceste rânduri, poate zice: “Nu mă interesează“. Eu unul nu am putut… Urmarea: este al treilea roman ce intră în categoria “The Best of 2018”.