Romanul Desene ciudate a fost cumpărat din curiozitate. În mod normal, o carte semnată de un japonez nonconformist, care poartă o mască, nu m-ar fi atras niciodată. Dar am răsfoit-o și desenele ciudate din primele trei pagini mi-au stârnit curiozitatea. Așa că a trebuit să o cumpăr și să aflu răspunsul la întrebarea „Oare am de-a face cu un nou tip de thriller?”.
Fiică de samurai de Etsu Inagaki Sugimoto este prima apariție editorială a unei edituri nou înființate, Carthemia, care și-a dorit să se împrietenească imediat cu blogul tau preferat. Prin urmare, ne-a și trimis-o la redacție.
Asha Lemmie, autoarea romanului „Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”, publicat de Editura Trei, este cel mai nou star al literaturii americane.
Într-o dimineaţă, în timp ce citeam la cafea „Antichrista” de Amelie Nothomb, mi-am amintit că există persoane care o consideră o lectură potrivită pentru adolescenţi.
Şi m-am încruntat.
În 1970, scriitorul japonez Yukio Mishima s-a sinucis prin seppuku (ritual practicat de samurai ce presupune spintecarea stomacului). Se întâmpla în Tokyo, imediat după eșuarea loviturii de stat prin care el şi câţiva prieteni îşi propuseseră să reinstaureze împăratul în fruntea statului.
Japonia a fost visul copilăriei mele. Mă rog… unul dintre vise… Nu vreţi să ştiţi ce scenarii mi-am făcut în cap înainte să aterizez în „Ţara Soarelui Răsare”. Îmi imaginam aşa… totul tehnologizat la maximum! Totul pe bază de butoane, comenzi vocale, bătăi din palme, mulţi japonezi mici cu ochi şi zâmbete lungi butonându-si frenetic telefoanele mobile, deschizându-şi servietele cu butoane touch şi conversând cu rudele din provincie prin intermediul hologramelor.