Știu, știu ce-o să zici: că pentru o cinefilă fricoasă cum mă declar, merg cam des la cinema ca să văd filme de groază. Și sunt înclinată să-ți dau dreptate. Căci, sinceră să fiu, nici eu nu înțeleg cum de am ajuns să-mi ocup locul în sală, cu popcornul regulamentar în brațe, ca să urmăresc Până în zori/ Until Dawn, al cărui afiș m-a determinat să-i scriu imediat colegului de blog care îmi pasase invitația lui: “E horror, nu-i așa?”
