Conform dicționarului, trickster este un șarlatan, un păcălici, un trișor, un escroc, un șmecher. În cazul personajului principal din ʺCele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veaculʺ, avem de-a face cu tot ce am enumerat mai sus, dar la feminin.
Etichetă: cinci stele
„Vila” de Rachel Hawkings
ʺCasele nu uită.ʺ Acesta este propoziția de deschidere a romanului ʺVila” de Rachel Hawkings și trebuie să recunosc că demult nu am mai citit ceva atât de captivant, de bun, de misterios, de intrigant. Și mi-am zis: ʺDacă această carte se termină cu Casele nu iartă, o să cad de pe canapeaʺ. Ei bine, nu s-a terminat așa. Cu toate acestea, ʺVilaʺ rămâne unul dintre cele mai bune romane citite de mine în acest an.
„Zero Days” de Ruth Ware
De multe ori am întâlnit în divese recenzii, de la noi sau… de la ei, expresii precum ʺpaginile se dau singureʺ sau ʺdupă încă un capitol, mă duc la culcareʺ sau ʺa real page turnerʺ… Ei bine, eu fiind mai necredincios din fire, nu le-am crezut o clipă. Însă ʺZero Daysʺ mi-a dovedit cu fiecare cuvânt, paragraf, pagină și capitol citit că expresiile de mai sus sunt adevărate.
„Numai minciuni” de David Baldacci
ʺNumai minciuniʺ este o carte care m-a surprins foarte mult. M-a surprins prin cât de mult mi-a plăcut de personajul principal: Mickey Gibson. M-a surprins când am realizat că am citit 250 de pagini și nici nu știu cum a avut loc acest lucru. M-a surprins prin multitudinea de răsturnări de situații. Și asta deși aveam de la bun început așteptări foarte mari de la ea…
„Cu orice preț” (Alex Stern #2) de Leigh Bardugo
Din clipa în care am închis în anul de grație 2021 ʺA noua casăʺ, adică prima carte din seria Alex Stern, mi-am dorit să citesc… cu orice preț, ca să zic așa, continuarea.
„Îți place mai întunecat” de Stephen King
Ah! Iar suntem în acea perioadă minunată din an!!! Nu, nu… știu că nu este Crăciunul! Sunt zilele când Nemira lansează concomitent cu alte edituri de afară o carte semnată de Stephen King. Și nu este prima dată când face asta!!! La cât mai multe!!!
„Marea liniștii” de Emily St John Mandel
Cred că Marea liniștii de Emily St John Mandel este cel mai melancolic, liniștit, calm și, în același timp, frumos roman SF citit de mine în ultimul timp. Un roman în care singurătatea călătorului în timp se împletește cu durerea aceluiași călător de a ști cum și când vor muri persoanele pe care le întâlnește, la care se adaugă morbiditatea COVID-ului, viața deloc roz din coloniile de pe Lună și posibilitatea ca întreaga existență umană să fie, de fapt, o mare simulare electronică.
„Fără al doilea nume” de Lee Child
Imediat după ce am terminat de vizionat sezonul 2 din ʺReacherʺ, am simțit nevoia să mai stau puțin în lumea lui. Și cum puteam să fac asta decât recitind o carte cu el.
„Minciunile lui Locke Lamora (Ticălosul Gentilom 1)” de Scott Lynch
Atunci când ʺUrzeala tronurilorʺ era Regele serialelor TV, iar cărțile pe care se baza erau în fruntea clasamentelor din întreaga lume, au început să apară fel de fel de liste cu titluri care promiteau cel puțin o acțiune la fel de palpitantă. Pe toate listele, absolut pe toate, se regăsea seria ʺTicălosul Gentilomʺ cu al ei prim volum – Minciunile lui Locke Lamora.
„Când vin străinii” de Ivar Leon Menger
ʺScriu povești care merg la inimă. Până când o fac să stea în locʺ… Asta spune Ivar Leon Menger pe coperta volumului ʺCând vin străiniiʺ.
„Transformarea (Trilogia Transformarea #1)” de Justin Cronin
Deoarece Halloweenul se pregătește să ne bată la ușă, șefa de la anaarecarti.ro m-a întrebat dacă nu cumva am pe undeva o recenzie „mai pe horror, mai pe groază”, ca să fim în ton cu ceea ce se petrece la sfârșitul lunii octombrie. Inițial am zis că nu dețin așa ceva în portofoliu, dar apoi mi-am amintit de… ʺTransformareaʺ de Justin Cronin.
„Lacrimi care ard” de S.A. Cosby
Trebuie să încep cu o mărturisire: nu-mi place titlul în română al acestei cărți, “Lacrimi care ard”.
„Corabia nebună (Corăbiile însuflețite #2)” de Robin Hobb
ʺCorabia nebunăʺ este una dintre cele mai bune ʺPărți a doua dintr-o trilogie din toate timpurileʺ!!! De obicei, volumul doi dintr-o trilogie se mulțumește să continue subiectul, să dezvolte cât de cât personajele și… cam atât, deoarece urmează finalul aventurii în volumul al treilea care trebuie să includă tot ce are mai bun povestea respectivă.
Marte roșu (Marte #1) de Kim Stanley Robinson
Am făcut cunoștință cu “Marte roșu” în 1993 când am citit-o prima dată. Apoi, în 2013, am decis să investesc într-o ediție mai nouă, deoarece la cea anterioară literele începuseră să se șteargă. Am profitat de situație şi am recitit-o.
„Pustiul de asfalt” de S.A. Cosby
De fiecare dată când caut să citesc un thriller, mă simt pierdut în fața multitudinii de romane nordice și englezești.