Autor: Leigh Bardugo
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2024
Traducere: Alexandra Fusoi
Despre ce este vorba în „Spiritul slujitor”?
Spiritul slujitor (The Familiar) este un roman fantasy istoric captivant, a cărui acțiune are loc în Spania secolului al XV-lea, în timpul Inchiziției. Povestea o urmărește pe Luzia Cotado, o slujitoare care își ascunde originile evreiești și puterile magice, fiind aruncată într-o competiție mortală pentru supraviețuire și libertate.
Este „Spiritul slujitor” o poveste de dragoste?
Da, romanul explorează o relație intensă și complexă între Luzia și Guillen Santangel, un personaj nemuritor și plin de secrete. Este o recomandare perfectă pentru Sfântul Valentin, oferind un mix de tensiune romantică, sacrificiu și loialitate.
Cui se adresează acest roman?
Este lectura ideală pentru fanii romanelor fantasy medievale, pentru cititorii care apreciază detaliile istorice riguroase și dialogurile sclipitoare.
Recenzie pentru „Spiritul slujitor” de Leigh Bardugo
Când în 2016 m-am apucat, mai mult în glumă, să citesc „Regatul umbrelor“, primul volum din trilogia „Grischa“ (recenzia o găsești aici), nu credeam a) că o să-mi placă și b) că la sfârșitul lui 2024 o să fiu entuziasmat că mă apuc să citesc Spiritul slujitor, cel mai nou roman scris de Leigh Bardugo. Deși inițial nu i-am acordat prea multe șanse, Bardugo a devenit, cu fiecare roman citit, una dintre scriitoarele mele preferate.
Spiritul slujitor este un roman fantasy medieval, inspirat, după cum spune Bardugo, chiar din istoria familiei ei. Deși este o îndepărtare enormă de genul de romane scrise în ultima perioadă de Bardugo, acest lucru nu poate decât să mă bucure. Apreciez oricand un scriitor care este dispus să încerce ceva nou, să exploreze teme și domenii neobișnuite, ieșind astfel cu curaj din zona sa de confort. Iar în cazul lui Bardugo această ieșire a avut drept rezultat un roman poate mai ușor decât cele anterioare, dar excelent scris, plin de suspans și cu un final neașteptat și foarte satisfăcător.
Acțiunea are loc în Spania, în perioada Inchiziției
Acțiunea are loc în Spania secolului al XV-lea, în perioada când Inchiziția făcea tot ce voia, cui voia și când voia. Atmosfera din Madrid este una destul de încordată, deoarece toată lumea se temea să nu facă o mișcare greșită și să ajungă pe unul dintre rugurile ridicate periodic în piața orașului. Printre cei care își duc viața cu capul în pământ se numără și Luzia Cotado, o tânără slujitoare, care își ascunde originile evreiești fiind recent convertită la catolicism. Ea lucrează ca fată bună la toate într-o casă a cărei stăpână visează la înalta societate, deși finanțele soțului nu îi permit acest lucru.
Pentru a-și ușura viața, Luzia se folosește de mici acte de magie: poate face ca gălețile de apă pe care le cară zilnic să fie mai ușoare decât un fulg, poate reface paharele sparte, poate repara, fără ac și ață, orice ruptură din rochiile stăpânei, pâinea arsă poate deveni cea mai pufoasă din tot orașul și tot așa. Câteva cuvinte rostite sau cântate într-o combinație neobișnuită de arabă, spaniolă și ebraică și totul este chiar mai bine decât a fost inițial… Cât se poate de discret și cât se poate de departe de ochii bănuitori ai celor din jur.
Un concurs unde fiecare etapă implică un deces
Din păcate, măsurile ei de prevedere se dovedesc inutile când stăpâna descoperă ce poate să facă. Aproape imediat aceasta o obligă să susțină mici spectacole pentru prietenii ei, apoi pentru nobilii importanți din oraș. Însă în loc de o intrare triumfală în cercurile elitei madrilene, femeia se pomenește vizitată de Antonio Perez, secretarul căzut în dizgrație al regelui Spaniei.
Antonio speră să se folosească de puterile magice ale servitoarei pentru a-și recupera influența pierdută, așa că o implică într-o competiție alături de alți tineri posesori de însușiri neobișnuite. Și astfel începe un concurs unde fiecare etapă implică un deces. Nimeni nu realizează însă că Luzia este o luptătoare, o supraviețuitoare dispusă și capabilă să treacă peste oricine și orice pentru a obține ce vrea. Și vrea libertate, bani și… dragoste.
Analiza personajelor, Luzia și Santangel, într-o recenzie detaliată a cărții „Spiritul slujitor”
Legat de dragoste… Cel care trebuie să se ocupe de pregătirea Luziei pentru competiție este Guillen Santangel, clasicul personaj masculin misterios, morocănos, rece, cinic, dur, cu un trecut și o istorie complicat de dureroasă. Și… nemuritor. Bineînțeles că toate neînțelegerile dintre cei doi, toate conflictele, toate problemele nu vor avea decât un singur rezultat… Sunt sigur că deja știți despre ce e vorba 😊.
Deși mi s-a părut un clișeu acest personaj, dialogurile dintre el și fată mi-au plăcut. Modul în care acestea trec de la reci și strict la obiect, la treptat amuzante pentru ca la final să devină altceva datorită atracției irezistibile dintre ei, a fost perfect. Dar cum Bardugo este specialistă în dialoguri, nici nu mă așteptam la altceva. Toate discuțiile scot la iveală complexitatea relațiilor dintre personaje și a sentimentelor acestora. Și pregătiți-vă!!! Sunt multe sentimente.
Domeniul unde Bardugo este Regină absolută
Un domeniu unde Bardugo este Regină absolută este crearea unei lumi credibile în cărțile ei prin foarte multe descrieri. Iar în Spiritul slujitor lucrurile stau la fel… Locurile, casele, palatele mâncarea și ingredientele din care sunt făcute acestea, hainele și materialele folosite pentru ele… toate sunt prezentate detaliat, poate uneori prea detaliat. Dar acest lucru ajută lumea din carte să prindă viață, să fie vie și să o simți reală. Când citeam o asemenea descriere, îmi aduceam aminte de seria „Grischa“ unde am avut același sentiment.
Atmosfera din Spiritul slujitor este întunecată. Dar cred că nimeni nu se aștepta la altceva deoarece Inchiziția cu instrumentele ei de tortură numai creatoare de momente comice nu este. Însă povestea are și puțin umor, umor creat de Luzia atunci când nu se poate abține și dă replica personajelor care gravitează în jurul ei. Însă umorul ei mai ascunde și altceva: o fărâmă de speranță pentru o viață mai bună și fericită într-o lume dominată de frică și teroare.
Tu ce carte alegi să citești de Sfântul Valentin? Lasă-mi un comentariu dacă ai explorat deja universul magic creat de Leigh Bardugo!
