Despre ce e vorba în Femeia plăcerilor: sclavia sexuală din Japonia începutului de secol XX
Citește-o dacă ești pasionat(ă) de: Ficțiune istorică, cultură japoneză, romane sociale și literatură feministă
Citește-o dacă ți-au plăcut: Memoriile unei gheișe de Arthur Golden sau Adevărata viață de gheișă de Mineko Iwasaki
Femeia plăcerilor de Kiyoko Murata este noutatea începutului de toamnă la Editura Trei.
Cartea, în traducerea Andreei Sion, promite un subiect spectaculos — sclavia sexuală din Japonia începutului de secol XX —, prezentat însă cu atâta măiestrie încât i-a adus autoarei Premiul Yomiuri 2013, o distincție vânată de orice scriitor care se respectă în Țara Soarelui Răsare.
Femeia plăcerilor – sinopsis
În 1903, o fată de 15 ani pe nume Aoi Ichi este vândută celui mai exclusivist bordel din Kumamoto. În ciuda originii sale modeste, ea provenind dintr-un sat de pescari din sudul țării, devine protejata unei oiran, curtezana cu cel mai înalt rang din acea casă a plăcerilor. Educația unei curtezane depășește arta seducției, iar pe măsură ce învață să citească și să scrie, Ichi începe să înțeleagă puterea interconectată a sexului și a banilor și își dezvoltă o voce care refuză să fie înăbușită de ierarhia rigidă a bordelului.
Bazându-se pe evenimente reale din Japonia perioadei Meiji (în 1903, prostituatele au declanșat greve de protest), Kiyoko Murata recreează cu detalii uluitoare viața brutală, dar vibrantă a femeilor din cartierul roșu de la începutul secolului XX.
Contrar așteptărilor, Femeia plăcerilor nu este o carte deprimantă sau erotică. Deși subiectul i-ar fi permis scriitoarei să se ducă cu ușurință în această zonă, romanul refuză să cadă în tiparele clasice ale dramei lacrimogene sau ale erotismului. Tonul cărții rămâne surprinzător de optimist și plin de speranță.
Părerea criticii
- „Experiențele unei fete de la țară vândute pentru prostituție în 1903 dezvăluie sistemul consacrat și exploatarea financiară din industria plăcerii din Japonia… Un portret minuțios al sclaviei sexuale.” — Kirkus Reviews
- „O descriere câtuși de puțin șovăielnică și umană a vieții prostituatelor din Japonia începutului de secol XX… O operă absolut convingătoare și impresionantă.” — The New York Times Book Review
- „Murata creează o poveste puternică apelând la teme universale, iar cunoștințele sale profunde de istorie și cultură scot la iveală situația imposibilă în care femeile erau forțate să se descurce… O completare valoroasă a colecțiilor de ficțiune istorică.” — Library Journal
Cine este Kiyoko Murata
Kiyoko Murata (n. 1945, Fukuoka) este o scriitoare japoneză. În 1977 i s-a decernat Marele Premiu pentru Literatură al Festivalului Artelor din Kyūshū pentru romanul Vocea apei, reușită care a determinat-o să se dedice scrisului.
Are o carieră literară de succes, volumele sale fiind recompensate cu numeroase premii importante, printre care:
- Premiul Akutagawa (Ceaunul, 1987)
- Premiul Yasunari Kawabata (Dorinţe la flux, 1998)
- Premiul pentru Arte al Primului-Ministru (Cântecul tainic al dragonului, 1999)
Romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran de Akira Kurosawa (Rapsodie în august, 1991) și Hideo Onchi (Warabi no kō, 2003).
Kiyoko Murata a fost decorată cu Medalia cu Panglică Purpurie (2007) și Ordinul Soarelui Răsare (2016), iar în 2017 a fost numită membră a Academiei de Artă din Japonia.
