Autor: Leigh Bardugo
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2014
Traducere: Laurențiu Dulman
Nu știu cum să încep recenzia aceasta, așa că o să fiu direct: NU E BINE DELOC!
În timp ce citeam “Regatul furtunilor” am avut impresia că am în față o carte scrisă de o altă persoană, nu de Leigh Bardugo. Personajele se comportau aiurea, acțiunea stagna pe capitole întregi. Alina, în loc să evolueze, părea să regreseze de la o pagină la alta. Și asta fără ca Întunecatul să-și facă apariția și s-o zăpăcească.
Sincer, atunci când am terminat volumul anterior,“Regatul umbrelor”, nu am crezut că Alina poate ajunge un fel de Ellen Ripley, din “Alien”, Sarah O’Connor din “Terminator”, Xena sau Femeia Fantastică. Sau Ecaterina Teodoroiu a noastră. Totuși, am sperat că se va maturiza, că va deveni mai hotărâtă și mai încrezătoare în forțele ei. În schimb, ceea ce am primit a fost o fetiță mofturoasă, răsfățată, incapabilă să spună sau să facă ce vrea, neputincioasă și ușor de manipulat. Groaznic!
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
Regatul furtunilor este o carte foarte înșelătoare
Cartea începe cu Alina și Mel care revin în Ravka și sunt capturați de Întunecat. Din fericire, cei doi sunt salvați de un corsar, care se dovedește a fi Nikolai, fiul cel mic al regelui țării. Acesta le cere să-și unească puterile pentru a salva țara. Pentru a coordona mai bine forțele armate, Alina devine șefa a ceea ce a rămas din Armata a Doua (revin mai târziu la acest lucru!). Apoi, se mută în Micul Palat (care nu știu de ce, dar tot timpul am avut impresia că este un fel de Hogwarts în haine rusești).
Bineînțeles că la un moment dat Întunecatul atacă, trece ca prin brânză prin apărarea Alinei, iar aceasta e din nou pe fugă. Deși pare plină de acțiune, cartea este foarte înșelătoare. Începutul este alert, apoi însă urmează capitole întregi de o lentoare îngrozitoare și o monotonie teribilă. Abia la sfârșit prinde iar viață…
Problemele cărții încep din clipa în care Alina este pusă într-o situație, aproape identică, cu ce s-a întâmplat în “Regatul umbrelor”. Atunci trebuia să omoare o creatură mitică și a refuzat. Acest lucru a avut drept consecință transformarea ei în servitoarea Întunecatului și distrugerea unui oraș cu tot ce era în el. Fete, băieți, femei, bărbați, bebeluși, cățeluși, pisicuțe, boboci pufoși de rață, bătrâni, mame, tați, adolescenți, coafeze, manichiuriste etc.
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI, de AICI
M-a deranjat cum a cerut Alina (și a obținut) șefia Armatei a Doua
Acum Alina este față în față cu o altă creatură de legendă, pe care trebuie să o omoare. Și ezită iar. Nu contează că data trecută au murit zeci de mii de oameni. Nu contează că acum se află în război. Ea nu poate să facă ceea ce trebuie să facă.
Un alt lucru care m-a deranjat a fost modul în care Alina a cerut și a obținut șefia Armatei a Doua. Deci o fată obișnuită, cu o super putere, care habar nu are de strategie militară sau de istoria grisha, devine șefa unei forțe armate formată numai din grisha. Nu știu ce să zic, dar atunci când Leigh Bardugo descrie cum Alina citea și întocmea rapoarte mi-o imaginam ca pe o fetiță aflată într-un scaun uriaș, la un birou la fel de uriaș și desenând floricele și fluturași pe hârtiile oficiale.
Mai mult, sistemul de apărare al palatului, aprobat cu entuziasm de Alina, constă în… două oglinzi. Cu ele putea să-și amplifice puterea pentru a distruge creaturile Întunecatului. Toate bune și frumoase, numai că sunt doar două oglinzi! Nu trei, nu patru, nu 10, nu 100! Două! Presupun, că în cazul în care se sparge una, cealaltă e neutilizabilă…
Un moment foarte slab al cărții
Un moment foarte slab a fost întâlnirea Alinei cu bătrâna Baghra, cea care a ajutat-o în “Regatul umbrelor” să evadeze din palatul Întunecatului. Baghra, care este mama Întunecatului, a dorit ca în schimbul actului ei caritabil Alina să plece, să se ascundă, să renunțe la orice luptă și să aibă o viață obișnuită. Bineînțeles, eroina noastră nu a făcut asta, din contră!
Mai mult, fapta bună a Baghrăi i-a adus acesteia o pedeapsă crudă: Întunecatul i-a scos ochii. Apropo, nu pot să cred că există atât de multe cititoare înnebunite după personajul acesta, având în vedere cum se comportă cu mama sa. Sau cu orice reprezentantă a sexului frumos care are ghinionul de a fi prin preajma lui! Ufff, femeile… Cine să le înțeleagă?!
Alina se înființează în fața Baghrăi în speranța că aceasta poate da totul uitării și că ele pot deveni cele mai bune prietene. Bineînțeles că bătrâna o trimite la plimbare, iar fetița Alina (nu pot să-i spun altfel) se simte trădată. Nu poate să înțelegă care este cauza comportamentului ostil al bătrânei… Pe bune?!!!
Există două momente când avem de-a face cu Alina care-ar-fi-trebuit-să-fie. Primul când trebuie să aleagă într-o secundă dacă să-l tranșeze pe un nesuferit sau doar să-l sperie. Al doilea, în timpul luptei de la final. Acest lucru precum și faptul că în carte apar mai multe personaje secundare, despre care eram curios să aflu mai multe, salvează “Regatul furtunilor” de la un dezastru total…
