Concursul nostru, “Arată-mi biblioteca ta ca să-ţi spun… dacă vei câştiga cele 5 cărţi pe care le pun la bătaie!”, se apropie de final. Iată ultimele înscrieri (sau, cel puțin, așa cred 🙂 )…
Aceasta este mica mea bibliotecă!
Povestea ei începe în noiembrie 2018 când m-am hotărât să cumpăr cele două etajere, pentru că nu mai aveam unde să pun minunatele cărți. De câte ori mergeam în dormitorul de oaspeți, aveam impresia că mă privesc acuzator!
Iubitele mele aveau nevoie de căsuță nouă și eu, dacă le iubeam, trebuia să le-o cumpăr!
Și astfel într-o zi s-au trezit cu două cutii ambalate, pe care împreună cu soțul meu le-am asamblat. Așa au obținut căsuță mult dorita – Biblioteca!
Apoi le-am aranjat frumos pe rafturi și am pornit la vânătoare de decorațiuni, să nu se simtă singure!
Lorena AnnaMarya
That’s my books story
Dragă Ana
O să îți spun cum am ajuns să fiu propria mea bibliotecară. 🙂
Am crescut într-o familie modestă, nu aveam cărți acasă. Trebuie să recunosc că pe atunci lumea muncea mult. La serviciu, la câmp, grădina și multe animale, deci fără timp de citit și fără tehnologie, doar un tv prăfuit. Eram prima la curățenia din biblioteca școlii, de aici si pasiunea mea pentru cărți.
După ce m-am îndrăgostit, am citit mai puțin (reviste, ziare) si m-am apucat de gătit, făcut prăjituri. Căutând integrame și reviste la chioșc am dat peste colecția Cărți romantice de vineri. Am cumpărat prima carte din banii mei. Pe copertă scria despre pagina de facebook a colecției. Eram împotriva facebook, dar mi-am făcut un cont „no name” să urmăresc aparițiile editoriale. Mi-am făcut prieteni cu aceeași pasiune și am cumpărat cărți, multeeeeeeee. Am cam 1200 de cărți noi si peste o mie de cărți vechi cumpărate de la un consătean la un preț tare bun. Zilele trecute am mai primit 400 de cărți vechi . Încă nu am unde să le pun și sunt în cutii, dar mă gândesc să mai cumpăr un raft pe care încă nu știu unde să-l așez . 🙂
Am câteva persoane cărora le împrumut din când în când cărți cu condiția să le aducă înapoi în stare impecabilă.
P.S. Visez ca într-o zi să fac un club de carte destinat copiilor. Din păcate. biblioteca comunală nu mai există. Miile de cărți vor fi redirecționate către…. nu știu unde.
That’s my books story,
Vero Budea
