Jur, am tresărit citind povestea cu care Teodora Avram s-a înscris în concursul nostru, “Arată-mi biblioteca ta ca să-ţi spun… dacă vei câştiga cele 5 cărţi pe care le pun la bătaie!”. Şi sunt gata să propun crearea unei congregaţii a bunicilor magice în casa cărora noi am căzut sub vraja cărţilor… şi nici că am mai ieşit vreodată de sub ea.
Eu ma înscriu deja pe listă cu mamaie a mea! Podul casei construite de ea (cu propriile-i mâini… şi nu, nu este o figură de stil!) ascundea comori despre care ţi-am mai povestit pe blog…
… AICI
şi
… AICI
Deci care mai ai o astfel de bunică magică prin preajmă sau prin… amintiri?:)
Bună!!!
Pe când eram doar un copil, îmi petreceam vacanțele de vară la bunici, într-un sat din „Țara Binșului” . Țin minte și acum cum într-una din vacanțele de vară, am găsit în casa bunicii din partea mamei, o carte din care lipseau pagini . Bunica le folosea la ațâțat focul , ori împachetat ouăle , atunci când părinții noștri veneau după noi toamna, iar ea ii punea mamei pachet cu tot felul de bunătăți de la țară.
Din curiozitate, în una din zile, am început să îmi exersez cititul pe paginile acelei cărți. Nu cred că aveam mai mult de 10, 11 ani. Acesta a fost momentul minunat, în care am descoperit magia cărților . Astfel, am ajuns să îmi fac abonament la biblioteca școlii, la cea orășenească și să transform cititul în una din marile mele pasiuni. Mi-am propus ca atunci „când voi fi mare”, să am în casă biblioteca mea, colțișorul meu de rai, unde să adun cărțile cumpărate sau primite de-a lungul timpului. Astfel, după ce am dat la facultate, banii de buzunar primiți de la ai mei, mergeau pe cărți.
Scrieri de-ale lui Gabriel Garcia Marquez, Kafka, Dostoievski, Octavian Paler, cărți biografice etc. Pe viitor, le voi aranja altfel, deoarece acum pe un raft am pus două rânduri de cărți vis-a-vis, din lipsă de spațiu, lăsând în față cele din colecții. Însă visez la o bibliotecă mai mare, cu un „culcuș pentru citit” lângă fereastră, un balansoar lângă un șemineu și o veioză frumoasă într-un colț al camerei, unde să pot să mă bucur în tihnă, de tot ceea ce înseamnă „carte” .
În urmă cu câțiva ani am primit în dar un ebook reader, ce mi-a devenit prieten nedespărțit, lucrușor în care am o altfel de bibliotecă, electronică.
La final, vreau să vă arat unul din frumoasele mele semne de carte, hand made, primit de la o prietenă bună din Israel, ce mi l-a adus în dar, după vizita ei în Vietnam, la tribul Ao dai.
M-am întins prea mult, vă las acum, m-așteaptă pe canapea „Viața după Auschwitz” de Eva Schloss și Karen Bartlett.
Cu mult drag de-al vostru blog și drag de carte ,
Teodora Avram.
Dacă vrei să participi şi tu la concursul nostru, vezi aici ce ai de făcut!
