Serial “Biblioteca ta”: “Între mine și Billy a fost iubire la prima vedere” (unde Billy e numele… bibliotecii :) ) – Ana are carti!

Serial “Biblioteca ta”: “Între mine și Billy a fost iubire la prima vedere” (unde Billy e numele… bibliotecii :) )

Concursul nostru, “Arată-mi biblioteca ta ca să-ţi spun… dacă vei câştiga cele 5 cărţi pe care le pun la bătaie!”, a adunat cele mai pătimașe iubitoare de cărți. Atât de pătimașe încât au și nume pentru bibliotecile lor 🙂 ! FABULOS!

Bună, prieteni!

Am avut o copilărie dulce-amăruie.

Tata a murit când abia intrasem în clasa I şi mama şi-a revenit cu greu.

Am crescut cu cheia de gât şi mai mult în casă, fiindcă toţi copiii plecau pe la bunici, pe la mare, eu… Să mă joc afară nu prea aveam cu cine, la televizor programul era, când era, cum era… Aşa că, făcând eu ochii roată prin casă, ce am văzut… biblioteca.

Nu era mare, dar conţinea o mulţime de universuri mici şi fascinante.

Brusc, am avut o mulţime de prieteni. Normal, părinţii mei şi prietenii lor avuseseră grijă şi aşa m-am împrietenit cu Muc cel Mic, cu cele două Lotte, cu Heidi, fetiţa munţilor, cu Căluţul cocoşat, cu Moş Bărbuţă, cu personajele contesei de Segur şi cu mulţi, mulţi alţii. Am avut o mulţime de prieteni care au ţinut locul celor reali, cu care mă jucam pe rupte când veneau de pe unde fuseseră plecaţi. Dar nu mi-am uitat prietenii care mă aşteptau cuminţi în bibliotecă.

Cărţile au fost prietenii mei de fiecare zi

Ne-am mutat în alt apartament şi în blocul nostru nu erau copii de vârsta mea. Am trecut la cărţi mai “serioase” şi am iubit şi am suferit cu Scarlett O’Hara, cu prietenii care îşi petreceau vacanţele la Medeleni, am descoperit romanele poliţiste şi pe cele de aventuri. Apoi, la liceu, prietenii erau din tot Bucurestiul şi ne vedeam doar la şcoală. Aşa că tot cărţile au fost prietenii mei de fiecare zi.

Între timp, a apărut şi o altă bibliotecă, mai mare, din epoca de tristă amintire… Se numea pompos Luvru. În timp, la facultate, am tot cumpărat cărţi, multe cărţi. Ieşeam din anticariate cu teancuri pe care abia le duceam. Nu-mi permiteam să-mi iau cărţi noi.

După moartea mamei, care evident că s-ar fi opus vehement, saraca Luvru a fost mutilată, căci i-am scos, rând pe rând, toate uşile, ca să aibă loc cărţile. (În poză sunt doar două treimi. Al treilea corp, care nu avea loc acolo, era, plin de cărţi, în hol.) La început, după cum se vede, conform tradiţiei, biblioteca servea şi ca spaţiu de depozitare şi suport pentru televizor. Apoi a fost umplută cu cărţi.

Acum trei ani, într-o bună zi, într-o baladare prin Ikea, îl văd pe Billy! A fost iubire la prima vedere. Întâi am văzut un Billy bleumarin. Cândva visam la o bibliotecă albastră. Niţel mai încolo l-am văzut pe cel alb şi am ştiut că am găsit biblioteca visurilor mele. Se terminase cu chinul scuturării cărţilor de praf. Stau în centru şi era un calvar să scutur şi să aspir cărţile.

Luvru nu a fost aruncată, ci s-a mutat într-o casă primitoare, în biblioteca unei şcoli săteşti şi am trimis-o acolo şi cu zestre, cu toate cărţile mele de şcoală, în speranţa că mai există încă elevi pentru care cititul să fie o bucurie cum a fost pentru mine.

Billy trebuie să primească şi el un frate, că în curând va deveni neîncăpător.

Cărţile sunt şi au fost în viaţa mea prieteni înţelepţi şi sfătoşi, prieteni simpatici, cu firi vesele şi poate chiar uşor superficiale, prieteni care m-au speriat şi mi-au alimentat angoasele sau prieteni care m-au alinat şi m-au mângâiat pe frunte, prieteni deştepţi, de rămâneam cu gura căscată sau prieteni prosticei, de care râdeam sau mă enervau. Mereu au fost lângă mine şi nu aş putea concepe viaţa fără ei.

Si, datorită iubirii mele pentru cărţi, v-am cunoscut pe voi, Ana, Maria şi Oliver. Vă mulţumesc pentru opiniile voastre, pentru că împărtăşiţi cu noi emoţiile pe care vi le trezesc cărţile şi pentru că, datorită vouă, am descoperit noi prieteni.

    Cu drag,

    Livia Cristina Pascal

P.S. Nu vă trimit poze cu biblioteca mică, şi ea arhiplină cu cărţi, fiindcă e plină de bazaconiile şi medicamentele mătuşă-mii şi ar fi un chin să o golesc şi să pun apoi lucrurile la loc. Dar ea există, că nu m-am îndurat s-o dau, şi e plină, plină de amintiri şi prieteni dragi. 

În prima poză e Luvru, evident. :))

În a doua e Billy, acum trei ani, când l-am luat, după ce terminasem de aranjat cărţile.

În a treia e Billy în ziua de azi, devenit neîncăpător.

Va e-îmbrăţisez pe toţi !

Livia

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Centrul de preferințe pentru confidențialitate