Există romane pentru fumători?! Din punctul meu de vedere, DA 🙂 !
Cei care mă cunosc ştiu că de mult timp nu m-a scos ceva atât de tare din sărite aşa cum a făcut-o legea antifumat.
Da, sunt fumătoare. Şi da, sunt convinsă că am ajuns în situaţia asta în care următorul pas ar fi crearea unor cuşti în care să fie aruncaţi pe vecie cei ca mine doar din cauza extremiştilor şi nesimţiţilor din ambele tabere. Pentru că, da, sunt şi fumători care nu au acceptat că în unele locuri nu scoţi ţigara şi PUNCT! Sau, eventual, şi-o mai aprindeau şi în nasul unui copil. Aşa cum sunt şi nefumători care numai când văd un pachet sigilat de ţigări se plâng că le miros hainele a tutun, dar nu simt propriul miros de transpiraţie. Sau care fac un scandal monstru în localuri dedicate exclusiv fumătorilor (scenă petrecută sub ochii mei!).
ROMANE PENTRU FUMĂTORI – replica mea la legea antifumat 🙂
Prin urmare, consider că moderaţia de ambele părti ne-ar fi salvat de senzaţia asta oribilă de discriminare pe care o am şi eu, şi prietenii mei fumători. Nu mi-aş aprinde niciodată ţigara în casa prietenei mele (fostă fumătoare, deci URĂŞTE ţigările), dar atunci când ieşim “ca fetele” la restaurant, ea întotdeauna alege o masa în zona fumătorilor, ca un gest de gentileţe faţă de mine.
Ca o concluzie, eu nu vreau să intoxic nici un nefumător, jur. Vreau doar să am locurile mele unde sa-mi pot vedea liniştită de viciu.
Bun, după ce m-am descărcat puţin, să revenim la treburile noastre.
Cred că deja ai observat că blogul nostru e extrem de conectat la realitatea de zi cu zi. Plecăm de la lucruri care se întâmplă în jurul nostru şi ajungem să vorbim despre… cărţi.
Orice roman cu Sherlock Holmes
Deci nu aveam cum să ignor legea antifumat la care răspund cu ce ştiu eu mai bine. Iată 5 romane scrise parcă pentru a fi citite DOAR de fumători!
- Orice roman cu Sherlock Holmes – detectivul particular creat de Arthur Conan Doyle e nedespărţit de pipa sa, care aproape că l-a egalat în termeni de celebritate. Dacă ai un prieten pasionat de cărţi şi de… pipă, cadoul perfect, în opinia mea, ar fi unul sau mai multe romane ale lui Doyle şi o pipă + tutunul care poartă numele personajului despre care, conform unui sondaj, cei mai mulţi dintre britanici sunt convinşi că a existat în realitate, în timp ce 23% dintre ei cred că fostul premier Winston Churchill este personaj de ficţiune (!!!).
- “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde conţine o frază, devenită deja un clasic al citatelor, pe care NUMAI un fumător o poate înţelege cu adevărat: “O ţigară este genul perfect de plăcere perfectă. Este delicioasă şi te lasă nesatisfăcut. Ce vrei mai mult?” În rest, cred că toată lumea ştie povestea: Dorian Gray se îndrăgosteşte de propriul portret, aşa că face un pact cu Diavolul – îşi vinde sufletul ca să rămână tânăr şi frumos pe vecie.
“De veghe în lanul de secară“
- “De veghe în lanul de secară” al lui J.D. Salinger nu e chiar unul din romanele mele preferate, dar, na!, la războiul împotriva legii acesteia păcătoase, merg si eu cu ce arme am la îndemână. Scris ca o confesiune, la persoana I, romanul riscă să te irite dacă: 1. Uiţi că te-ai lovit şi tu în adolescenţă de măcar o parte din problemele lui Holden Caulfield, personajul principal al cărţii. 2. Dacă nu eşti fumător (Holden îşi cheltuieste toţi banii primiţi de la părinţi şi de la bunica pe ţigări). 3. Dacă nu eşti un pasionat de cărţi (Holden este un cititor înrăit, are pentru lectură o pasiune incredibilă). FIX pentru motivele 1, 2 şi 3, eu l-am iertat pe Holden pentru văicărelile lui continue.
Sper să nu-i dau idei vreunui parlamentar care se plictiseşte şi n-are ce face
- “Fetiţa şi ţigara” de Benoit Duteurtre. Aproape că mi-e şi frică să scriu despre cartea aceasta că poate îi dau idei vreunui parlamentar care se plictiseşte şi n-are ce face. Pentru că “Fetiţa şi ţigara” prezintă o societate în care fumatul este interzis total! TOTAL! Până şi pe stradă şi în casele particulare. Numai că tot o ţigară, o simplă ţigară, este cea care va da peste cap toate regulile şi obligaţiile impuse de autorităţi cetăţenilor obişnuiţi.
- “Banii” de Martin Amis. Romanul îl are în centru pe John Self, un personaj cu toate viciile posibile la activ. Însă are și politeţea de a nu te intoxica pe tine, cititorul, la fiecare pagină cu fumul ţigărilor sale, căci ești avertizat încă din primele rânduri: “- Mda, am făcut, aprinzându-mi o altă ţigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să ştiţi că eu fumez întruna”.
P.S. Numărul de ţigări fumate de mine pe parcursul scrierii acestui material: 3!
Cu punctul 3 m-ai convins să citesc cât mai curând De veghe în lanul de secară. 😀 Mersi, căutam asta.
Ce sa zic?.., cu placere. Dar ai retinut ca nu e chiar cartea mea preferata, da? Ca sa n-avem vorbe dupa aceea. 🙂
Am reținut… dar îmi plac personajele care iubesc Cărțile. 😀