Autor: Arthur C. Clarke
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Paladin
Anul apariției: 2018
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Am citit pentru prima dată Orașul și stelele la începutul anilor ’90. Era o ediție de buzunar (adică chiar încăpea în buzunarul de la spate al blugilor!) scoasă de editura Multistar. O carte tare mititică, dar care conținea o aventură grandioasă. Părere pe care mi-am menținut-o de fiecare dată când am citit-o, aproape în fiecare an.
Însă, timpul a trecut, au apărut titluri noi și cărticica a ajuns să șomeze în bibliotecă. La un moment dat, am vrut să o recitesc și, spre groaza mea, am descoperit că scrisul a început să se șteargă.
Așa că am decis să fac un upgrade și în 2020 am cumpărat volumul scos de editura Paladin. De atunci nu am mai ajuns să o recitesc. Însă a venit 2025 când, nu știu cum, în loc de orice altceva din bibliotecă, m-am pomenit că mă uit la ˮOrașul și steleleˮ. Așa că am recitit-o… și magia a funcționat din nou! Deoarece cu această carte, Arthur C. Clarke, deși îl consider destul de rece și prea tehnic, își dovedește talentul de scriitor care te prinde cu povestea lui de la început și până la final.
Orașul și stelele se petrece în viitorul îndepărtat, cam peste un miliard de ani
Acțiunea din ʺOrașul și steleleʺ are loc în viitorul îndepărtat, cam peste un miliard de ani, când omenirea, după o confruntare dezastruoasă cu o rasă extraterestră avansată, Invadatorii, a renunțat la orice ambiții privind explorarea spațiului. Așa că a revenit pe Terra unde s-a baricadat în Diaspar, singurul oraș rămas pe planetă. Înconjurat de ziduri înalte și aparent imposibil de trecut, orașul asigură locuitorilor săi TOTUL.
Orice nevoie, orice vis poate să fie realizat de mașinăriile controlate de Computerul Central, care are grijă ca nimic să nu perturbe liniștea și confortul locuitorilor, pasionați de filozofie și artă. Bineînțeles că toate acestea sunt spulberate de un tânăr, Alvin. Atracția acestuia pentru ce se află dincolo de ziduri îl va determina să facă aproape orice pentru a vedea ce e acolo, deși acest acolo nu este decât un imens deșert, pustiu și nelocuit.
Un Unic, un om fără trecut, lipsit de posibilitatea de a-și aminti viețile anterioare
Într-o societate aparent nemuritoare, fără copii, în care oamenii trăiesc mii de ani, după care își depozitează conștiința în circuitele Computerului Central, pentru ca mai apoi să revină la viață într-un corp nou-nouț, Alvin este singurul din oraș care nu a trecut prin așa ceva. El este un Unic, un om fără trecut și astfel lipsit de posibilitatea de a-și aminti viețile anterioare. Și din această cauză este singurul care vrea să știe ce e dincolo de zidurile orașului.
La un moment dat, tânărul izbutește să iasă din oraș (ce surpriză… deloc neașteptată!) și să descopere un alt oraș, Lys… Ei bine, când am ajuns aici am realizat, spre marea mea încântare, că nu îmi mai aduc aminte ce urmează să se întâmple.
Așa că nici eu nu o să zic ce se întâmplă exceptând faptul că povestea mai conține telepați, creaturi extraterestre, un mesia religios, un robot tăcut, dar foarte capabil, nave spațiale, sisteme solare îndepărtate, aventuri incredibile și revelații zguduitoare legate de istoria omenirii. Din momentul în care Alvin realizează cum și de ce umanitatea ajuns să se ascundă în Diaspar, tot ceea ce credea că știe se modifică radical și nimic nu va mai fi la fel. Atât pentru cei din Diaspar, cât și pentru cei din Lys.
Orașul și stelele amintește de Epoca de Aur a SF-ului
Orașul și stelele are un final de un optimism cam rar întâlnit în romanele SF de azi. Se simte că a fost scrisă în anii 50, când lumea era altfel decât acum. Acesta este și motivul pentru care consider că Orașul și stelele are un ʺtouchʺ specific a ceea ce eu consider a fi Epoca de Aur a SF-ului, lucru care îmi place foarte mult și mă face puțin nostalgic.
Este incredibil modul în care Arthur C. Clarke reușește ca în 279 de pagini să aibă personaje puternice care trec prin aventuri uluitoare, să creeze o lume interesantă bazată pe știință și tehnologie, pe care chiar izbutește să le explice pe înțelesul tuturor. Acest gen de SF nu se mai scrie azi și, din această cauză, cred că Orașul și stelele este un roman de neratat atât pentru iubitorii SF-ului, cât și pentru cei care ezită să citească așa ceva.
