Deşi numele le este astăzi asociat cu capodopere ale literaturii universale, scriitorii nu au stat toată viaţa doar la masa de lucru, unii dintre ei având chiar meserii de-a dreptul surprinzătoare.

Deşi numele le este astăzi asociat cu capodopere ale literaturii universale, scriitorii nu au stat toată viaţa doar la masa de lucru, unii dintre ei având chiar meserii de-a dreptul surprinzătoare.
“Noaptea în care l-am întâlnit pe Moș Crăciun” de Ben Miller vine să umple un colț în care cam bate vântul pe anaarecarti.ro. Căci, deși pe blogul nostru se găsește cam tot ce-și poate imagina un cititor, dacă ne întrebi de repovestiri, ridicăm din umeri!
În această perioadă în care la fiecare colț de… blog, pe fiecare cont de instagram, în toate librăriile, sub fiecare brad, dai numai de cărți moderne de Crăciun – stralucitoare, elegante, roșii ca focul, una mai recent publicată ca alta -, mie mi s-a pus pata să fac un act de dreptate literară.
Cei mai mari scriitori ai lumii au avut şi ei ciudăţeniile lor. Vorba ceea: fiecare geniu cu stolul lui de păsărele.
La prima vedere, între “Poveste despre două oraşe” şi filmele science-fiction nici că ar putea exista vreo legătură. Şi cu toate acestea, referinţe la faimosul roman al lui Charles Dickens sunt strecurate, mai pe faţă sau… numai pentru cunoscători 🙂 , într-unele dintre cele mai cunoscute pelicule SF.
Dacă tot a scris Ana despre Charles Dickens şi a sa “Poveste despre două oraşe”, îţi propun să rămânem la Revoluţia Franceză, dar să părăsim literatura şi să ne ocupăm azi de… caricaturi.
Scriitori uriaşi precum Balzac sau Charles Dickens aveau câteva obsesii de-a dreptul şocante.
Am făcut referire, atunci când m-am apucat să citesc cartea, la expresia “Pe afară-i vopsit gardul… etc. etc.” şi, ufffff, gură aurită am avut! Căci coperţile senzaţionale, la limita picturii, ale volumului “Şarpele din Essex” de Sarah Perry ascund atâtea dezamăgiri, că până şi leopardul acela atât de invocat ar fi fost de preferat.
Pentru a scrie celebrul „Colind de Crăciun“, marele scriitor englez Charles Dickens a avut nevoie de şase săptămâni, o pană de gâscă şi cerneală neagră.
N-am văzut niciuna dintre catralioanele de ecranizări ale nuvelei lui Charles Dickens, „Colind de Crăciun”.
Un portret al scriitorului britanic Charles Dickens, considerat dispărut timp de 150 de ani și descoperit într-o piață de vechituri din Africa de Sud, este expus în aceste zile la Londra, în muzeul dedicat autorului, casa memorială încercând astfel să obțină fonduri pentru a-l cumpăra.
O nouă scrisoare de-a lui Charles Dickens (1812 –1870) arată că scriitorul ar fi făcut orice să se separe cât mai repede de soţia lui, Catherine, împreună cu care avea 10 copii, pentru a fi împreună cu o actriţă adolescentă pentru care făcuse o pasiune.
De mulţi ani încoace, am un obicei. După ce împodobesc bradul de Crăciun cu tradiţionalele… balerine, bufniţe, vrăjitoare, zâne 🙂 , mă duc să cotrobăi în bibliotecă după cărţile pe care să le pun sub brad. Fără ele eu nu concep această sărbătoare.
Ceaţa din “Casa umbrelor” (“Bleak House”), romanul lui Charles Dickens,… mi-a bântuit liceul şi facultatea.
Cărți cu mirese fericite… Cad pe gânduri… N-are cum să fie prea greu… E plină literatura! Sau… nu?