Autor: Louise Penny
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Trei
Anul apariției: 2026
Traducere: Dorina Tătăran
Lupul negru, de Louise Penny, care tocmai a fost tradus la Editura Trei, este, spre surpriza mea, un adevărat roman profetic, după cum aveam să mă conving într-una dintre diminețile trecute, în timp ce frunzăream presa la cafea.
La jumătatea acestei luni (iulie 2026), incendiile masive de vegetație din Canada au declanșat o criză ecologică de proporții și tensiuni politice majore la granița cu Statele Unite. Furios că norul uriaș de fum toxic a acoperit mai multe metropole americane, Donald Trump a atacat dur Canada. El a acuzat autoritățile de la Ottawa de management defectuos al pădurilor și le-a reprosat că trimit aer „murdar, poluat și nesănătos” în orașele americane.
Președintele SUA a mers până acolo încât a amenințat Canada cu tarife vamale punitive pentru daunele aduse mediului. De partea cealaltă, reacția a fost fermă, oficialii canadieni catalogând afirmațiile lui Trump drept „inacceptabile”. Desigur, zilele următoare, Trump a continuat cu amenințările, Canada a făcut apel la rațiune și știință…
…iar în acest ping-pong al declarațiilor eu nu mă gândeam decât la romanul Lupul Negru de Louise Penny. Pe care îl deschisesem când n-am mai suportat să citesc în dreapta și-n stânga că personajul principal, inspectorul Armand Gamache, l-a detronat în nu știu ce topuri pe Sherlock Holmes (marele meu preferat, după cum se știeeee!). Doar pentru a descoperi că, din câte se pare, am de-a face cu o carte aproape profetică.
(deși… având în vedere cum se dezvoltă povestea în Lupul Negru, lăsați, mai bine, nu!)
Despre ce e vorba în Lupul negru?
Romanul lui Louise Penny este adânc înrădăcinat în peisajul canadian. Acțiunea îl urmărește pe inspectorul Gamache într-o cursă contracronometru pentru a opri o conspirație uriașă, după ce în volumul anterior, Lupul cenușiu, se confruntase deja cu o amenințare teroristă de proporții.
Într-o simetrie cel puțin tulburătoare, Canada din Lupul Negru a fost lovită de incendii devastatoare tocmai în regiunile și provinciile împădurite despre care se vorbește azi la buletinele de știri, transformând hărțile literare ale lui Penny în hărți reale ale dezastrului climatic.
În carte, opinia publică americană și canadiană a fost asaltată, prin intermediul rețelelor sociale, de teorii ale conspirației și de deep-fake-uri privind incendieri intenționate și/sau comploturi guvernamentale. Ce crezi că s-a întâmplat zilele acestea în Statele Unite și Canada?!! Fix, DA’ FIX, același lucru!!!
Așa cum îți spuneam, știrile din prezent se concentrează pe acest schimb de declarații mai mult sau mai puțin belicoase între liderii politici ai celor două țări. În același timp, în carte, după același tip de contre verbale…, ei!, desigur că n-o să-ți dezvălui în ce se transformă această catastrofă de mediu ! Îți spun doar că, prin comparație, amenințările acelea cu taxe vamale ale lui Trump par o glumă de puști răsfățat!
Acestea fiind zise, închid aici capitolul dedicat incredibilelor coincidențe, dar vreau să-ți mai spun una-alta despre carte, dacă tot a venit vorba 🙂 .
Cum și-a schimbat Louise Penny stilul de la primul volum până în prezent
Lupul negru (Black Wolf) este, de fapt, cel de-al 20-lea volum (!!!) din celebra serie dedicată inspectorului Armand Gamache de către autoarea canadiană Louise Penny.
Din ce-am citit, primele titluri ale seriei au fost adevărate romane polițiste clasice, care aveau în centru mistere și crime locale petrecute în satul idilic Three Pines pe care Gamache era chemat să le elucideze.
Numai că de-a lungul timpului, autoarea și-a transformat radical stilul, dar și miza poveștilor. Și astfel s-a ajuns ca taman volumul cu care am zis și eu să fac cunoștință cu Gamache să fie de fapt un fel de thriller politic global, care abordează subiecte grele, extrem de actuale, precum războiul informațional, amenințările la adresa siguranței naționale, dezinformarea online. Cu un accent evident, după cum ți-ai dat seama, pe problemele de mediu.
Dacă tema te pasionează, atunci vei avea parte de o lectură pe cinste. Mai ales că romanul e plin de informații științifice despre natură, faună, meteo, direcția vântului & stuff!
Chiar se compară Armand Gamache cu Sherlock Holmes?
În plus, Gamache este un personaj agreabil, chiar dacă extrem de diferit de my dear Sherlock. Spre deosebire de detectivul englez (care este rece, calculat și pur logic), Gamache este condus în anchetele lui de empatie și inteligență emoțională. El e mai puțin preocupat de indicii fizice, concrete, căutând să înțeleagă mai degrabă slăbiciunile umane care stau la baza celor mai mari nenorociri.
În ceea ce mă privește, deși nu pot să nu-i admir scriitoarei talentul, stilul elegant și ambiția, aș fi preferat să am de-a face cu un roman polițist cinstit, în care cineva omoară pe altcineva și noi toți ne întrebăm până la final whodunit.
Oricum, oftez ușurată. Nimic n-a tulburat ordinea naturală a lucrurilor: în timp ce Gamache rezolvă conspirații planetare, Sherlock Holmes rămâne, pur și simplu, cel mai mare detectiv al tuturor timpurilor 😎.
P.S. Cartea este continuarea directă a romanului Lupul Cenușiu. Deși pe mine nu m-a încurcat faptul că nu l-am citit mai întâi pe acesta, am văzut și opinii care susțineau că lectura primului a ajutat mult la parcurgerea celui de-al doilea. Să nu zici că nu te-am avertizat!
