,Tatăl meu fuma foarte mult, peste cinci pachete de țigări pe zi și consuma 14-15 cafele. Scria numai noaptea. Ziua nu scria nimic, niciodată. Programul de lucru începea seara, de la ora 8-9 până dimineața. ” Sunt mărturisirile Puiei Rebreanu despre tatăl său, Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române.
Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în satul Târlişua, o mică localitate situală la poalele munţilor Ţibleş, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Mama scriitorului, Ludovica, era casnică, iar tatăl, Vasile Rebreanu, învăţător. Liviu Rebreanu a fost unul dintre cei 14 copii ai familiei, însă 5 dintre fraţii săi au părăsit această lume înainte de a ajunge la vârsta maturităţii.
Printre cei care astăzi vorbesc cu admiraţie şi respect despre viaţa şi opera scriitorului se numără şi Valeriu Ilovan, ghidul muzeului ,,Liviu Rebreanu” din Năsăud, primul din cele 5 muzee dedicate scriitorului.
,La doi ani și jumătate de la nașterea sa, familia a fost mutată în comuna Maieru, o comună mare și bogată, unde Liviu Rebreanu a crescut și a copilărit. Școala primară a început-o la Maieru și l-a avut învățător și pe tatăl său. Apoi a urmat liceul Grăniceresc din Năsăud, actualmente colegiul George Coșbuc, liceu care a dat țării un număr de 21 de academicieni, în frunte cu Coșbuc și cu Rebreanu. Și-a continuat studiile la liceul german din Bistrița, actualmente colegiul Liviu Rebreanu.
Valeriu Ilovan, ghidul muzeului ,,Liviu Rebreanu” din Năsăud
,,Liviuţ, Să-Ţi Ajute Bunul Dumnezeu Să Ajungi Cât Coşbuc De Mare”
Liviu Rebreanu şi-a continuat studiile la Sopron, în Ungaria. A urmat Academia Militară şi a lucrat timp de 17 luni ca ofiţer în Armata Austro-Ungară. În anul 1908 a renunţat însă la uniforma militară şi s-a întors în ţară. Familia scriitorului locuia pe atunci în satul Prislop, la aproximativ 3 km de oraşul Năsăud. Acolo a locuit pentru aproape un an şi scriitorul, însă în 1909 Liviu Rebreanu a plecat la Bucureşti.
,,Condus fiind de către tatăl său la gara din orașul Năsăud, la despărțire tatăl îl îmbrățișează și, cu ochii în lacrimi, îi spune următoarele cuvinte: Liviuț, să-ți ajute bunul Dumnezeu să ajungi cât Coșbuc de mare”, povesteşte Valeriu Ilovan, citat de Europa FM.
Un an mai târziu, în 1910, Liviu Rebreanu debutează la Bucureşti cu nuvela ,,Volbura dragostei”. În paralel face şi traduceri din limbile germană, franceză şi maghiară. De asemenea, înfiinţează şi conduce mai multe reviste – ,,Mişcarea Literară”, ,,România Literară”, ,,Scena”. De-a lungul anilor, Liviu Rebreanu a ocupat mai multe funcţii de conducere, fiind director la Educația Poporului, președintele Societății Scriitorilor din România, director General al Teatrelor și Operelor din România, secretar de Teatru la Craiova, vicepreședinte la Radio Difuziuea Română, directorul Teatrului Național din București.
Liviu Rebreanu a adoptat-o ilegal pe fiica soției sale dintr-o relație anterioară!
În 1912, Liviu Rebreanu s-a căsătorit cu actriţa Ştefania Rădulescu. Fanny Rădulescu, aşa cum era cunoscută, a fost marea dragostea a romancierului. De o imensă iubire din partea lui Liviu Rebreanu s-a bucurat şi Puia Florica, fiica dintr-o relaţie anterioară a actriţei, scriitorul cerând chiar ca pe actul de căsătorie să se treacă şi recunoaşterea micuţei, deşi un asemenea gest era, după cum notează Adevărul, ilegal.
Juridic, ceea ce făcuse Liviu Rebreanu declarându-se tată este act penalizat încă din dreptul roman. Altele sunt instituţiile prin care se putea efectua legal intrarea în familie a copilului minor, fie prin înfiere, fie prin adopţie, cu consimţământul tatălui natural, care era în viaţă şi cunoscut. Numai că acesta nu o recunoscuse legal. Din falsul juridic de recunoaştere începe o degringoladă morală pentru cei trei, pentru familiile lor şi spectacol pentru mediul social apropiat. Se ajunge apoi la ruperea raportului de comunicare între tabere şi îndepărtarea scriitorului de familia de origine.
Teodor Tanco, în cartea „Despre Liviu Rebreanu“
Valeriu Ilovan a avut ocazia de a o întâlni pe Puia Rebreanu, iar cei ce trec pragul muzeului din Năsăud au ocazia de a afla cum au luat naştere valoroasele scrieri ale lui Liviu Rebreanu.
,,Tatăl meu fuma foarte mult, peste cinci pachete de țigări pe zi și consuma 14-15 cafele. Scria numai noaptea. Ziua nu scria nimic, niciodată. Programul de lucru începea seara, de la ora 8-9 până dimineața. Erau dimineți când coala de hârtie era albă. Stătea o noapte întreagă la birou, cafea, țigară, nu scria nimic. În schimb, erau dimineți când erau scrise 14-20 de coli, după cum avea inspirație”, i-a povestit Puia Rebreanu lui Valeriu Ilovan.
Personajele Din Romanul ,,Ion” Au Existat Cu Adevărat. Liviu Rebreanu, vecin cu Ion al Glanetaşului
În anul 1920, Liviu Rebreanu a publicat ,,Ion”, primul roman obiectiv din literatura română. Puţini ştiu însă că la baza romanului la care Rebreanu a lucrat peste un deceniu, nu regăsim doar talentul nativ al scriitorului, ci şi două persoane reale din localitatea Prislop, acolo unde s-au stabilit părinţii scriitorului şi unde chiar Rebreanu a locuit timp de un an înainte de a se muta la Bucureşti. Astfel, Ana din roman a fost în realitate Rodovica Boldijer, iar Ion al Glanetașului a fost chiar vecinul de peste drum de casa părintească a lui Rebreanu.
,În roman este ficțiune și adevăr. Adevărul este următorul: Ion cu Ana au existat și au fost căsătoriți. În roman, Ion moare omorât cu sapa de George pentru că-i făcea curte Floricăi. În realitate, moare în 1935. În roman, Ana se spânzură, în realitate ea moare în 1973 de moarte naturală. În roman, Ion și Ana au avut un singur copil, pe Petrișor, dar în realitate Ion cu Ana au avut 6 copii. Una dintre fiicele lor a făcut o donație pentru muzeu: carul lui Ion și al Anei.
Valeriu Ilovan
Personajul din ,,Pădurea Spânzuraţilor” inspirat de fratele lui Liviu Rebreanu
Lui Liviu Rebreanu i s-a atribuit şi meritul de a fi scris primul roman de analiză psihologică din literatura română, respectiv ,,Pădurea spânzuraţilor”, publicat în anul 1922. Povestea lui Apostol Bologa, personajul principal al romanului, a fost inspirată din viaţa lui Emil Rebreanu, fratele scriitorului. Emil Rebreanu a studiat Dreptul la Cluj şi a fost şi el hărăzit cu talentul de a scrie, deşi nu şi-a publicat versurile.
În perioada Primului Război Mondial, fratele lui Liviu Rebreanu a fost sublocotenent în armata Austro-Ungară. După ce a fost adus de pe frontul din Italia în ţară şi obligat să lupte împotriva românilor, Emil Rebreanu a dezertat. A fost însă prins şi executat prin spânzurătoare.
