Expresia „a-şi pune cenuşă în cap“ este extrem de folosită în zilele noastre, dar originea ei vine din antichitate, având legătură cu un obicei evreiesc.
Evreii, atunci când se aflau la o mare durere, îşi sfâşiau veşmintele, precum Iov, se acopereau cu un sac şi îşi puneau cenuşă pe cap. Conform Adevărul, cenuşa era considerată un semn de doliu, practic o manifestare exterioară a durerii.
Acest obicei apare şi de fiecare data când evreii postesc, ca simbol prin care se transmite ideea că omul admite distanţa dintre el si Dumnezeu. Pentru ca postul la evrei e însoţit şi de mărturisirea păcatelor, s-a ajuns ca a-ţi pune cenuşă în cap să însemne că admiţi o greşeală. Ceea ce spune şi Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: „„a-şi pune cenuşă în cap înseamnă a se pocăi, a-şi recunoaşte vina sau greşeala”.
Cenuşa, folosită ca şampon
În timp, cenuşa a fost folosită şi ca şampon pentru păr: aşa numita leşie obţinută din cenuşă amestecată apă rece.
“Expresia poate fi folosită şi la modul ironic. De exemplu, Cehov scria, într-o scrisoare din anul 1888: Dacă bunăvoinţa pe care o manifest întâmpină neîncredere, nu-mi rămâne decât să-mi pun cenuşă pe cap şi să mă închid într-o tăcere de mormânt”, explică I. Berg, autorul „Dicţionarului de Cuvinte, Expresii, Citate Celebre”.
