După un maraton TV “Stăpânul Inelelor” & “Hobbitul”, am constatat cu stupoare că din raftul dedicat lui J.R.R. Tolkien lipsește cartea “Hobbitul”.
Recunosc, deși am vrut mereu să o am, niciodată nu am ajuns să o și cumpăr. Dar de data acesta am fost hotărât: o cumpăr cu orice preț! Așa că am deschis PC-ul, am intrat pe site-ul preferat și am descoperit că există două versiuni “Hobbitul”: una obișnuită, doar text și una diferită, cu ilustrații.
Bineînțeles, că am luat-o pe cea cu ilustrații (pasionatul de comics-uri din mine nu m-a lăsat să iau o altă decizie). Și nu regret deloc… Am deschis-o la întâmplare și am dat de ilustrațiile astea minunate:
Abia aștept să-i vină rândul la citit!!!
În timp ce mă plimbam pe site mi-a sărit în ochi minunata copertă a cărții “Tărâmul fermecat al Snergilor” de Edward Wyke-Smith pe care scria următoarea frază: “Povestea care a inspirat romanul Hobbitul”.
Măi să fie! Ce șanse erau să caut “Hobbitul” și să găsesc și cartea care a dus la scrierea lui? Când e vorba de asemenea coincidențe, nu pot decât să respect mâna destinului… Și am cumpărat-o și pe ea. Și iar nu regret nimic. Am citit primul capitol și m-am amuzat teribil. Este o carte cu copii & pentru copii, si mici și mari. În plus are și ilustrații care arată perfect:
Editura Rao o prezintă astfel:
Pip și Flora au dat de necaz. După ce au fugit de la orfelinatul Golful Însorit s-au trezit într-o altă lume. Tărâmul fermecat al snergilor are case în copaci, urși de scorţișoară și zărvoi – ca să nu mai vorbim de kelpii cei nemiloși și de o vrăjitoare mov. Noul prieten al lui Pip și Flora e Gorbo, un snerg vesel dar cam netot. El va încerca să-i ajute să se întoarcă acasă… atât timp cât va reuși să-și amintească drumul.
