Autor: Daniel Botea
Câte stele i-am dat:
Vezi clasamentul stelelor
Vreau banii inapoi!
Dacă eşti singur(ă) pe o insulă pustie şi altă carte nu există prin preajmă
Nu e nici dezastruoasă, nu e nici WOW, e... acolo cât să-ţi ofere câteva ore plăcute (bună de făcut cadou după ce o termini)
Foarte bună, ii lipseşte totuşi ceva ca să mai câştige o stea
TREBUIE, dar TREBUIE să faci rost de ea (prin orice mijloace!)
Editura: Etnous
Anul apariției: 2015
Traducere:
“Sunt plin de idei ca pensionarii de bani”
Eu sunt gata să-i ofer lui Daniel Botea premiul pentru cele mai amuzante comparaţii. Pentru că datorită lor am avut parte de o distracţie pe cinste citindu-i volumul “Eu împotriva mea!”.
Pe lângă faptul că are umor, Daniel Botea are şi… tupeu! În cel mai bun sens al cuvântului! Tânărul scriitor pare să se fi trezit într-o zi cu gândul de a scrie un thriller… “la mişto”. Şi i-a ieşit!
“O expresie ce mi se potriveşte precum o manea la operă.”
Personajul său, Leinad, e un orfan fără bani. Mănâncă o dată pe zi (pe la prieteni), are ca telefon mobil o cărămidă preistorică și se bate… în poante şi ironii cu cei care îl răpesc. Deci e cam la ani lumină distanţă de ce se întâlneşte de obicei prin literatura de profil.
“Ai mei m-au dorit la fel de mult cum e dorită România în spaţiul Schengen.”
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
Povestea unui orfan care ajunge în atenția Agenției
Leinad ajunge în atenţia unei organizaţii denumite “Agenţia” care se ocupă cu experimente umane, trafic de organe şi alte chestiuni… la fel de cutremurătoare. Bătut, răpit, torturat, iar bătut, Leinad se salvează de fiecare dată datorită unui IQ mult peste medie. Și a unei nesimţiri care îl ajută să nu se piardă cu firea atunci când pare la un milimetru distanţă de propria-i moarte.
“Mi se administrează două palme, de parcă aş funcţiona pe principiul televizoarelor cu tub.”
Un început de idilă cu o “piticanie blondă”, Carla, complică situaţia lui Leinad. Pentru a se salva, acesta decide că ipostaza de “vânător” e mult mai cool decât cea de “vânat”. Așa că pune la punct un plan prin care să şantajeze Agenţia, cerand bani în schimbul unui stick plin de dovezi care, devenite publice, ar provoca un scandal uriaş.
“Ca şi cum te-ai mira că odată cu bigamia primeşti şi cea de-a doua soacră.”
“Eu împotriva mea!”, primul volum al unei serii
Va reuşi? Nu e clar. La finalul cărţii aveam să descopăr că am de-a face de fapt doar cu primul volum al… unei serii?/trilogii?… Nu ştiu, dar aspectul m-a scos din sărite.
Fix pe dos procedează Daniel Botea şi când e vorba de abordarea unor teme sociale. În timp ce alţi scriitori aleg să-şi construiască romanele în jurul acestora, în “Eu împotriva mea!” micro-analize asupra sistemului de pensii, învăţământului românesc sau situaţiei politice din România sunt inserate printre urmăriri, bătăi, mişto-uri, glume. Dar nici măcar atunci când se ocupă cu critica socială autorul nu s-a complicat cu fraze alambicate, termeni de specialitate sau cuvinte pretenţioase. Daniel Botea scrie exact aşa cum vorbeşte (pun pariu!) cu prietenii săi la o bere, să zicem. Şi tot timpul, umorul e la putere – după părerea mea, aceasta fiind marea lui calitate.
“Cum de te-a lăsat rece faptul că, după ce s-a holbat la tine ca la reduceri, hoaşca s-a oferit să se intereseze personal de Carla?”
Cartea poate fi cumpărată online de AICI, de AICI, de AICI, de AICI sau de AICI
“Eu împotriva mea!” “suferă” de foarte multe greşeli de typo
Din păcate, cartea “suferă” de foarte multe greşeli de typo. Dacă iniţial au părut să fie uşor de trecut cu vederea, pe măsură ce au tot apărut, au început să mă enerveze. Din cauza lor a trebuit să recitesc de vreo trei ori fragmentul în care Leinad evadează din spital ca să înţeleg exact cum se derulează evenimentele. La un moment dat, până şi personajul principal pare conştient de ele şi se adresează cititorilor: “Ştiu că am greşit ultimul cuvânt, din ultima propoziţie, dar nu îmi mai irosesc timpul revenind asupra lui. Corectează tu la tine dacă nu-ţi convine! Mofturoşi mai sunteţi!”. Om fi, dar prea e plină cartea de astfel de scăpări, Leinad/Daniel!
În plus, m-au deranjat unele coincidenţe, ca să le spunem aşa. În timp ce lui Daniel Botea i-au făcut viaţa de scriitor mai uşoară, pe mine ca cititor m-au determinat să ridic din sprâncene. Cum de s-a nimerit Carla să fie de faţă când Leinad e dus la spital? Cum de taman vecinul de bloc al Carlei e o altă victimă a Agenţiei? De ce Leinad rupe uşa doctorului, colaborator, se putea altfel?, al Agenţiei şi-şi oferă trupul pentru experimente?
Dar pentru că nu m-am plictisit nici o clipă, citind cartea între avioane, aeroporturi, bagaje & formalităţi (a fost lectura ideală “de călătorie”) îi iert lui Daniel Botea aceste stângăcii. Şi, ca de la o începătoare în ale blogului la un începător în ale romanului, îi acord 3 stele şi îi ţin pumnii cu următorul său roman.
Ce-am scris când am început să citesc “Eu împotriva mea!”
Încep prin a-mi pune cenuşă în cap! Am crezut că stilul nostru pătimaş de “a recenza”, practic cartea de vizită a blogului anaarecarti.ro, va îndepărta editurile şi autorii români. Căci, na!, îmi spuneam eu, cine are curajul să-ţi încredinţeze cartea când există riscul să se trezească apoi desfiinţat?!
Chiar şi după ce editura Tritonic ne-a oferit primele volume spre recenzare, mi-am spus: “A fost o întâmplare, toţi greşim 🙂 ”.
Însă…
Am primit un mail de la Daniel Botea care ne propunea romanul său de debut, “Eu împotriva mea!”. “Onestitatea este ceea ce am apreciat la recenziile dumneavoastră şi de aceea am nevoie de o recenzie de acest gen”, scria în el.
Ca să n-avem vorbe, nu-l cunosc pe Daniel Botea. abar nu am despre ce e vorba în cartea lui şi m-am ferit să caut informaţii pe google, astfel încât surpriza să fie totală.
Cu o întârziere pentru care sper că Daniel Botea mă va ierta (va găsi toate explicaţiile în “recenzia” la “Jurnalul Annei Frank”), mă apuc acum de carte.
